NEFROLOGIE 1 02.03.2015

NEFROLOGIE                                                                                                                      02.03.2015

CURS 1

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ALE APARATULUI URINAR

            Dpdv snatomic, aparatul urinar este constituit din:

-          Doi rinichi situati lomboabdominal la nivelul vertebrei lombare 11 si 12 si al vertebrei lombare 2 si 3

-          Se adauga caile evacuatoare ale urinei reprezentate de calice, bazinete, uretere, vezica urinara si uretra

Unitatea anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul. Este constituit din polul vascular denumit glomerul si polul urinifer denumit polul urinar.

Ambii rinichi sunt constituiti din aprox. 2 milioane de nefroni.

Primul element al nefronului este glomerulul care este constituit dintr-un ghem de vase capilare ce provin din artera renala.

Al doilea element al nefronului este tubul urinifer reprezentat de un canal lung de 50 mm alcatuit din urmatoarele segmente:

-          Capsula lui Bowmann care inconjoara glomerulul

-          Tubul contort proximal

-          Ansa Hemle

-          Tubul contort distal

-          Tubii colectori

Dpdv functional, rinichii sunt organe de importanta vitala avand ca functie principala formarea urinei, care reprezinta de fapt eliminarea din organism a substantelor toxice.

Procesul de fomrare a urinei cuprinde 2 faze principale:

1.      Faza glomerulara in care prin procesul de filtrare se formeaza urina primitiva.

2.      Faza tubulara care se efectueaza in principal in tubii distali in care se formeaza urina definitiva.

Diureza reprezinta urina care se formeaza permanent si care este intre 1.5-2.5 ml/minut, care reprezinta un proces fiziologic. Urina se depoziteaza in vezica urinara si la o cantitate intre 250-300 ml se declanseaza reflexul de mictiune care este un act constient prin care se produce golirea vezicii. Tot acest proces defineste functia excretorie a rinichiului reprezentand de fapt formarea si eliminarea urinei.

Pe langa aceasta functie, rinichiul prezinta si alte functii importante precum functia de mentinere a echilibrului acido-bazic, functia antitoxica gratie careia se elimina din organism o serie de substante toxice, functie metabolica in special in metabolizarea protidelor si lipidelor, functie endocrina – rinichiul secreta in circulatie substante cu rol in mentinerea TA cum este renina, substanta cu rol hipotensor.

SEMNELE SI SIMPTOMELE PRINCIPALE

PREZENTE IN AFECTIUNILE NEFROLOGICE

            Simptome:

            Durerea lombara, care poate reprezenta un simptom de debut al unei afectiuni renale. Se poate manifesta sub diverse aspecte si anume:

-          Durerea lombara unilaterala, spontana si de intensitate redusa. Apare frecvent in TBC renala, in cancerul renal, in litiaza renala

-          Durerea colicativa este forma de durere cunoscuta drept colica nefrotica, consecinta unui spaasm uretral/bazinet determinat de un fenomen de iritare a unui calcul renal. Poate fi produsa si de o actiune mecanica (cadere de pe cal, bicicleta, motocicleta, etc). In forma tipia a durerii, durerea incepe in regiunea lombara, iradiaza de-a lungul ureterului, in hipogastru, vezica, uretra, in testicul sau vulva si se poate extinde pana pe fata interna a coapsei.

Durerea este violenta, bolnavul are senzatie de ruptura, arsura. Durata poate varia de la cateva ore la zile, sfarsitul durerii se poate face fie brusc, o data cu eliminarea calculului, fie se atenueaza progresiv si lasa o jena lombara.

Aceasta colica renala se poate confunda cu colica hepatica, cu peritonita acuta, ocluzia intestinala, pancreatita acuta, etc.

In cadrul afectiunilor renale se inscriu tulburari in emisiunea urinei cunoscute drept tulburari de mictiune.

Aceste tulburari sunt:

-          Polakiurie: defineste cresterea frecventei mictiunilor de la 3-4 mictiuni /24 h cat e normal la mai multe. Poate fi fiziologica si apare in special dupa ingtestia crescuta de lichide, dupa diuretice si in mod patologic apare in Dz, in D insipid, in cancer de prostata, in insuficienta renala, in cistite tuberculoase, in adenoame de prostata, tumori uterine, etc.

-          Disuria: defineste dificultatea actului mictional, care poate fi o disurie la inceputul procesului (disurie initiala – adenom si carcinom de prostata, urinare cu jet scazut) si poate fi o disurie terminala in afectiuni ale uretrei, in cistite sau in afectiuni ale maduvei spinarii.

-          Retentia urinara defineste incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul. Aceasta retentie poate fi completa, cu aparitia globului vezical sau incompleta frecvent in adenomul de prostata atunci cand in vezica ramane un volum de urina care reprezinta reziduul vezical si care favorizeaza aparitia infectiei.

-          Nicturia: defineste necesitatea de a urina noaptea, atunci cand cantitatea de urina eliminata este egala sau mai mare decat cantitatea diurna (1/4 din cantitatea de urina de peste zi)

-          Incontinenta urinara: defineste emisia involuntara de urina si care la adult este frecventa in epilepsie, toxiinfectii grave, afectiuni ale maduvei spinarii. Are drept echivalent la copii enurezisul.

-          Tulburari de diureza sau tulburari ale volumului urinar. In mod normal, diureza se coifreaza intre 800-2000 ml/24 h. tulburarile de diureza constau din poliuri care defineste cresterea cantitatii de urina peste 2l/24h. Poliuria poate fi fiziologica la expunerea la frig, emoii, umezeala, stres, dar poate fi si patologica de cauze renale in cazul colicii renalii al glomerulonefritelor acute sau in insuficienta renala. Poate fi si extrarenala de cauze medicamentoase, la administrarea de diuretice, in crizele dureroase de angina pectorala, in Dz si insipid sau insuficienta cardiaca.

Oliguria defineste un volum de urina intre 500 si 800 ml/24h. Poate fi fiziologica prin reducerea severa a aportului de apa, dupa transpiratii abundente, dupa febra sau pierderi mari de lichide prin diaree si varsaturi, De asemenea, poate fi patologica in insuficienta cardiaca, in colicile renale.

Anuria defineste o tulburare de diureza intotdeauna patologica si consta in reducerea volumului urinar sub 300 ml/24h. Apare in hipotensiue, in glomerulonefrite acute si poate fi o anurie reversibila in insuficienta renala acuta si o anurie ireversibila in insuficienta renala cronica in stadiul final.

O alta tulburare este opsiuria care reprezinta eliminarea intarziata de urina fata de momentul ingestiei lichidului. In mod normal dupa ingestia de lichide, acestea se elimina in urmatoarele 4 ore.

Este frceventa in boli endocrine, atunci cand se produce o hipersecretie a hormonului antidiuretic.

In bolile renale apar si modificari de culoare si aspect ale urinei si constau din:

-          Hematurie: prezenta sangelui in urina. Poate fi macroscopica cand se observa cu ochiul liber sau microscopica. Cauze: bolile hematologice ca leucemiile. Administrarea de citostatice si anticoagulante, boli renale (glomerulonefrite acute si cronice, TBC renala, litiaza renala, traumatisme si infectii renale, adenomul si cancerul de prostat, tumorile renale), bolile infectioase (scarlatina, rujeola, etc)

-          Piurie: prezenta de puroi in urina. Se considera atunci cand leucocitele depasesc 100.000 la litrul de urina. Cauze: TBc renala, neoplasm, litiaza suprafinfectata, cistita, prostatite

-          Proteinuria: eliminarea de proteine in urina

-          Lipuria: defineste eliminarea de grasimi in urina, grasimi care pot avea ca sursa fie sangele, fie rezultate ale afectiunilor hepatice, pancreatite, etc.

-          Edemul renal: crestere a lichidului din spatiile intercelulalre care coexista cu o boala renala. Debuteaza de regula la pleoape, in special in nefrite, apare dimineata si ulterior se extinde la fata, maleole, coapse, etc. Este un edem moale, alb, lasa godeu la compresiune, pielea este palida, lucioasa si subtiata. In stadiile avansate de boala, edemul se generalizeaza producand anasarca, care afecteaza si viscerele cum ar fi laringele, plamnul, retina, etc.

In bolile renale se inscriu si HTA gratie eliminarii de secretie de renina care produsa in exces determina vasoconstrictie arteriolara si drept consecinta cresterea TA.