joi, 14 mai 2015

GASTROENTEROLOGIE 6 08.05.2015

GASTROENTEROLOGIE                                                                                                   08.05..2015
CURS 6

SINDROMUL DISPEPTIC BILIAR

            Tulburare digestiva biliara cu etiologie complexa biliara si extrabiliara si se caracterizeaza printr-un sindrom dureros.
            Sindromul biliar este alcatuit din: simptome biliare/veziculare care constau din: durere pana la colica veziculara, senzatia matinala de gust amar in gura, icter de intensitate variata si uneori simptome infectioase (febra, frison).
            Pe langa simptomele biliare, sindromul biliar este alcatuit si din manifestari extrabiliare:
1.      simptome hepatice: durere, consecinta a procesului de congetsie secundara colicii biliare
2.      simptome duodenale: dispepsie, eructatii
3.      tulburari neuroastenice manifestate prin astenie, insomnie, cefalee, irascibilitate, etc.
4.      la persoanele in varsta manifestari coronariene sub forma de angina pectorala, ce poate determina IMA
Simptom biliar la debut se manifesta numai sub forma dispepsiei biliare ce este o dispepsie grava biliopancreatica.
Pacientul prezinta eructatie, regurgitatie, balonari, greturi si gust amar in gura, jena in hipocondrul drept, constipatie, scaune rapide dupa masa.
Tulburarile dispeptice ating maximul la aproximativ 5-7 h, dupa pranz.
In aceasta perioada, la examenul clinic, se constata o durere difuza la hipocondrul drept.
Dispepsia biliara este insotita si de cefalee, migrena hepatica si colica biliara (element important al sindromului biliar).
Colica survine la aprox 5-7h dupa masa de pranz, cina si uneori este asociata cu varsatura biliara – reprezinta caracteristic faptul ca pacientul nu este scutit  de durere.
Diagnosticul clinic: se completeaza prin examen de laborator, prin tubaj duodenal, colecistografie.

COLECISTITA ACUTA

            Mai mult ca orice organ abdominal, vezica biliara este predispusa la inflamatie din cauza:
1.      forma asemanatoare unei pere
2.      secretiei biliare care reprezinta un mediu favorabil multpiplicarii germenilor patogeni
Forma de para asigura staza biliara, care, prin continutul in bila, faciliteaza procesul inflamator.
Definitie: un proces inflamator acut al peretelui colecistic, proces ce poate determina leziuni anatomice diferite, care pot evolua de la o simpla congestie pana la gangrena si supuratie.
In majoritatea cazurilor, colecistita acuta se grefeaza pe o vezicula calculoasa.
Etiopatogenie:
-          de origine infectioasa
-          agenti etiologici principali: E-coli, stafilococi, enterococi, salmonelle, etc.
-          uneori colecistita acuta poate sa apara in cadrul altor boli infectioase, precum febra tifoida, starile septicemice.
Aspect clinic:
-          prezinta atat semne generale, cat si locale
-          semne generale: alterare stare generala; febra care nu indica gravitatea leziunilor anatomice; puls accelerat proportional cu febra; transpiratii; paloare; adinamie
-          semne locale: durere cu caracter intesn (durere colicativa) si reprezinta un simptom aproape constant cu valoare diagnostica; sediul durerii este in epigastru/hipocondru drept; survine la 3-5 ore dupa masa de seara mai ales; brusc, frecvent dupa alimente grase
-          se insoteste de greturi, balonari, aparare musculara
Forme clinice:
1.      forme catarale cu evolutie benigna
2.      colecistita purulenta care apare aproape exclusiv in conditii de litiaza colecistica si determina febra mare 39-40C
3.      colecistita gangrenoasa – evolutie dramatica, pentru ca determina perforatia cu peritonita
Diagnosticul pozitiv se pune pe antecedentele pacientului – un vechi suferind cu calculoza sau alte boli infectioase; complexul simptomatic – durere intensa asociata cu semne de infectie generala si dispepsie biliara. Se confirma prin examene paraclinice – radiografie (tubaj duodenal nu este admis decat dupa 7 zile de la retrocedarea semnelor acute).
Tratament:
-          formele catarale sunt benigne – tratament strict medical si consta din repaus la par, comprese alcoolizate pe regiunea veziculara, regim alimentar (in primele 24 h se suspenda alimentatia pacientului si se dau doar mici cantitati de ceai; in functie de evolutie 2-3 zile regim hridro-zaharat
-          suc de fructe, zeama compot, supe zarzavat, griș, orez, etc
-          AB pentur infectie
-          Durerea se combate cu Papaverina sau medicamente pe baza de beladona
-          In situatii grave (colecistita gangrenoasa) tratament chirurgical : colecistectomie cu drenaj; laparoscopie daca situtia o permite

COLECISTITA CRONICA
           
Definitie: o afcetiune inflamatorie cu o evolutie lunga, intrerupta de puseuri de inflamtii acute.
Etiopatogenie: cauze – idem colecistitca acuta: calculoza si infectia determinate de  colibacili, streptococi, stafilococi, dar si de actiunea toxica a unor substante (ex: barbiturice)
Simptome: durerea sub forma de colica/ca o durere surda, permanenta cu localizare epigastrica si iradiere catre omoplat. Poate sa apara imediat dupa masa, cateva ore/zile/saptamani poate rezista.
Exacerbarile dureroase – determinate de abaterile alimentare (mese copioase, alimente grase), emotii, efort fizic, etc.
Se asociaza cu dispepsie biliara reprezentata de digestie dificila, senzatie de plenitudine postprandiala, balonari abdominale, arsuri epigastrice, greturi, gust amar, varsaturi, cefalee de tip migrenos.
Tratament:
Atat medical cat si chirurgical.
Medical: la pacientul cu colecistita de intensitate redusa, unde perioadele dureroase sunt scurte si se repeta la intervale lungi; se recomanda evitarea efortului fizic, dieta (element de baza al tratamentului) care obliga la 4-5 mese/zie cu evitare prajeli, susuri, maioneze, umezeala, oua, etc.
Se recomanda un drenaj biliar (3-4 luni) prin administrarea de ulei de masline/porumb 15-20 ml dimineata pe nemancate 10-15 zile/luna.
Se folosesc medicamente : colebil, anghirol, fiobilin
Pentru combaterea durerii: antispatice (Papaverina, Metoclopramid)
Tratament chirurgical in formele medii este ineficienta, precum forme de boala cu dureri persistente intense – colecistectomia

Tratament hidroabdominal cu ape de la Olanesti, Slanic Moldova.

NEFROLOGIE 6 04.05.2015

NEFROLOGIE                                                                                                                  04.05.2015
CURS 6

MALFORMATIILE CONGENITALE RENALE

            Includ: anomalii de numar, de forma, de sediu/ectopii renale, de structura.
1.      Anomalii de numar
-          Cuprind fie absenta unui rinichi, fie a ambilor care sunt mai frecvente la barbati, situatie in care copilul se naste mort sau supravietuieste maxim 6 ore. Rinichii supranumerari sunt rinichi dubli.
2.      Anomalii de forma
-          Grupeaza o serie de modificari ale formei rinichiului, astfel se cunosc: rinichi lungim ascutiti, poliglobulari, polipatrati, forme care sunt lipsite de orice manifestare patologica/functionala.
-          Forma cea mai frecventa este rinichiul in potcoava, ce rezulta prin sudarea celor 2 poli inferiori ai rinichiului, anomalia este relativ frecventa la barbati, vartsa de producere 3 luni-60 ani.
-          Majoritatea acestei anomalii evolueaza un timp asimptomatic, simptomele fiind determinate de afectiuni suprarenale adaugate.
-          Simptome: dureri epigastrice cu iradiere in loja lombara, durere secundara stazei urinare, constipatie, si cel mai frecvent hematurie.
-          Copiii afectati prezinta intarzieri de crestere, cu nanism si enurezis.
-          Se va retine faptul ca tratamentul chirurgical in aceasta afectiune este CONTRAINDICAT.
3.      Anomaliile de sediu / ectopii renale
-          Reprezinta o plasare anormala congenitala a rinichiului
-          Ectopiile pot fi uni sau bilaterale
-          Rinichii ectopici sunt mereu de forma si marime normala
-          Se cunosc doua forme principale:
a)      Ectopia renala simpla unde rinichiul ramane de aceeasi parte
b)      Ectopie renala incrucisata in care rinichiul trece de partea opusa.
-          Aceste ectopii renale pot fi uni sau bilaterale si se pot plasa in 4 sectii diferite:
a)      Cavitatea abdominala
b)      Micul bazin (rinichi pelvian)
c)      De partea opusa a pozitiei initiale (ectopia incrucisata)
d)     Localizare
Diagnosticul se face intra-operator frecvent/examen urografic.
Simptome: nu sunt clare; poate determina uneori colici renale, cu retentie urinara si infectie renala.
4.      Anomalia de structura
-          Boala chistica renala in cadrul careia studiem rinichiul polichistic
-          Se caracterizeaza prin existenta in ambii rinichi a unei multitudini de chisturi existente in toata structura rinichiului (parenchimul renal)
-          Este congenitala si familiala, boala intereseaza ambii rinichi
-          Este relativ frecventa, predomina la femei, afecteaza 2 perioade ale vietii: la nou nascut si primul an de viata; si intre 30-50 ani.
-          Explicatia este: cazurile initial grave mor din primii ani de viata; cazurile usoare supravietuiesc si nu devin grave in prima copilarie.
-          Atunci cand chisturile cresc ca numar si dimensiune, apar catre vartsa adulta
Patogenie: sunt o serie de teorii controversate:
-          Teoria inflamatorie
-          Teoria tumorala
-          Teoria malformatiei congenitale – cea mai admisa astazi
-          Dupa portiunea de nefroni transformati in chisturi, se pot separa chisturi glomerulare, tubulare, ale cavitatilor excretoare.
-          Rinichii polichistici sunt mereu mariti de volum
-          Greutatea atinge kilograme
-          Forma rinichiului este pastrata, dar suprafata lor prezinta numeroase proeminente pana la dimensiunea de ou de gaina.
-          Frecventa bilaterala, foarte ra unilateral
-          Rinichiul polichistic se asociaza, de regula, si cu alte malformatii, mai ales ale organelor genitale, vaselor, cailor urinare, malformatii cardiace.
Simptome: evolueaza asimptomatic mult timp, varsta lacare se manifesta clinic este nou nascutul. Boala, uneori este descoperita intamplator la examenul clinic/radiologic.
In perioada de debut caracteristice sunt: durerile lombare fie surde/colica renala, hematurie, HTA, polidipsie, mai ales vara.
In perioada de stare: sindrom cardio-vascular, HTA instalata tardiv, sindrom de insuficienta urinara manifestat prin aparitia piuriei. Sindrom de infectie urinara, uremie in stadiul terminal al bolii, simptomele sclerozei renale care insoteste frecvent rinichiul polichistic.
Examenele radiologice completeaza examenul clinic si constau din radiogrtafie pe gol, urografie, pielografie, angiografie renala.
Examenul de laborator – este cel mai important, studiaza functia de concentratie a rinichiului.
Forma de boala a sugarului – mult mai grava decat la adult – fatul moare fie in uter, fie imediat dupa nastere.
Determina complicatiii: infectia (pielonefrite grave); litiaza (poate dezvolta chisturile renale); traumatismele (hematoame renale prin fisurarea chisturilor).
Tratament: nu exista unul specific si eficient. Pacientul nu va fi supus nici unei interventii chirurgicale. In formele bine tolerate – strcit medicamente si se urmareste tratarea TA, iar in formele cu infectii se prescriu AB.



NURSING IN NEFROLOGIE 1 11.03.2015

NURSING IN NEFROLOGIE                                                                                               11.03.2015
CURS 1

Rinichi+cai excretoare
T12 – L3 – localizare rinichi
Capsula+cortex+zona medulara
In cortex – glomerulii renali
Zona medulara: se gasesc piramidele renale orientate cu baza spre cortex si varful spre bazinet.
Prin hilul renal trec toate vasele de sange
Nefornul este format din crepuscul glomerular (ghem de capilare) si capsula Bowman „polul vascular” + polul urinar.
Vezica este situata inapoia osului pubian.
Uretra porneste din partea inferioara a vezicii ( la barbati 15 cm, la femei 4 cm).
La un pacient cu afectiuni renale este foarte important bilantul hidroelectrolitic si cantarirea.
Sumar de urina: cautam  compozitia chimica a urinei (pH, nitriti, densitate, culoare, urobilinogen).
O data cu sumarul se face si sedimentul de urina (avem examinare microscopica – ce fel de celule avem in urina).
O alta analiza: probele de biochimie (stabilim glicozuria, calciuria, creatinina urinara, acid uric urinar).
Putem lucra si ionograma urinara (sodiu, potasiu, clor).
Avem nevoie de urina colectata pe 24 h.
Se face recoltarea intr-un recipient gradat, dupa ce a aruncat prima urina de dimineata.
Urocultura: examenul bacteriologic al urinei, recipient steril, igiena riguroasa inainte de recoltare, se recolteaza jetil din mijloc, nu atingem capacul.
Pacientul nu ia medicamente timp de 48-72 ore.
Unele probe (biochimie urinara), cu restrictie alimentara. Atunci cand pacientului i se recolteaza urina/24h se recomanda sa aiba un regim hidric normal/moderat.
Materiale necesare: recipiente + recipient steril
Daca pacientul nu poate sa recolteze, se face cu sonda Folley cu balonas (daca tine sonda mai multe zile). Daca se pune sonda doar pentru recoltare se foloseste sonda Nelaton.
Clampam sonda la cativa cm deasupra locului prelevarii. Asteptam 15-20 min., se dezinfecteaza sonda (nu punga de colectare) cu alcool 70grade, intepam snda si extragem urina.
La femeile care sunt la menstruatie: toaleta locala, apoi tamponam vaginal + iar toaleta locala, labiil departate.
Cu ajutorul sondelor putem face si spalaturi vezicale.
Exista 2 tipuri de clisme:
1.      Evacuatoare: microclisma, simpla, inalta, rpin sifonaj, uleioase.
2.      Terapeutic
Clisma evacuatoare se face intotdeauna inaintea clismei terapeutice.
La copii pana in 6 luni maxim 60 ml, la 1 an maxim 100 ml care se administreaza numai cu para de cauciuc.

Temperatura apei la temperatura corpului (35-37C). Intram in anus 10-12 cm.

miercuri, 13 mai 2015

TEMATICA ORAL 18, 22, 29.05.2015

NEFROLOGIE 18.05.2015
  1. Modificari urinare in patologia renala: de aspect, tulburari de mictiune si diureza
  2. Litiaza renala – definitie, etiologie, semne de infectie
  3. Malformatoo congenitale renale: definitie
  4. IRA, IRC: definitie, etiologie, simptome, evolutie (4 faze)
BOLI INFECTIOASE SI EPIDEMIOLOGIE 22.05.2015
  1. Definitie, obiective, domenii de aplicare
  2. Factori proces infectios-agent patogen (caractere). Reactivitatea organismului, mediul inconjurator
  3. Factorii procesului epidemis-sursa de infectie, cale transmitere, masa receptiva
  4. Notiuni de baza in patologie (infectie, boala infectioasa, contaminare, etc). Etape de evolutie si definitie
  5. Boli de etiologie virala: varicela
  6. Boli de origine microbiana: scarlatina
  7. Toxiinfectiile alimentare: botulismul
GASTROENTEROLOGIE 29.05.2015

  1. Definitie, simptome caracteristice afectiunilor aparatului digestiv
  2. Rectocolita ulcero-hemoragica (definitie, etiologie, simptomatologie, simptom recto-sigmoidian)
  3. Colecistica acuta: definitie, etiologie, simptomatologie, forme clinice, tratament

BOLI INFECTO-CONTAGIOASE 3

BOLI INFECTO-CONTAGIOASE                                                                                     
CURS 3

SCARLATINA

            Este o boala infectioasa acuta produsa de streptococoul beta hemolitic din grupa A care produce o toxina, denumita toxina eritrogena (sau scarlatinoasa). Aceasta afectiune face parte din grupul „febrelor eruptive” ale copilariei (alaturi de rujeola, rubeola).
            Pentru a produce scarlatina, un streptococ trebuie sa secrete o exotoxina – denumita toxina eritogena care este responsabila de sindromul toxic al bolii (eruptie, febra, fenomene digestive).
            Sursa de infectie (izvorul epidemiologic) este bolnavul – in primele zile de boala, si purtatorii faringieni de streptococ, prezinta rol mai imprtant decat bolanvul.
            Calea de transmitere directa prin aerul contaminat cu streptococ (deci infectie aerogena), pe cale digestiva (lapte sau produse lactate contaminate).
            Calea de transmitere indirecta – prin obiecte contaminate.
            Boala are caracter sezonier, apare in sezonul rece (toamna, iarna si inceput de primavara). Varsta cea mai frecvent afectata intre 1-10 ani (este exceptionala sub 1 an si foarte rara peste 50 ani). Dupa boala se instaleaza o imunitate durabila care este numar antitoxica (deci impidica o noua scarlatina), nu si antistreptococica, putand apare noi infectii streptococice.
            Tablou clinic:
1.      Perioada de incubatie 3-6 zile
2.      Perioada de debut: debutul este brusc cu cresterea temperaturii (40 C), frisoane, angina, varsaturi, cefalee, stare generala alterata, puls rapid, TA scazuta.
3.      Perioada de invazie (preeruptiva) dureaza 36-48 ore (1-2 zile), prezinta importante modificari ale mucoaselor care traduce exantemul scarlatinos, constand din:
a)      Angina rosie (ca flacara) si cuprinde amigdalele, valul palatin
b)      Limba – initial cu depozite censiu albicios, care ulterior se descumeaza, de la varf la baza, ramane mucoasa rosie ceea ce da aspectul de limba zmeurie din scarlatina (reprezinta ciclul lingual al scarlatinei).
4.      Perioada de eruptie incepe cu aparitia eruptiei (exantemul scalratinos), la 24-36 ore de la debutul bolii.
Eruptia este de culoare rosie intensa, se anunta printr-un usor prurit si este alcatuit din micro-papule (dau aspect de piele de gaina), care apar initial, pe gat si torace dupa care se generalizeaza (in 24 ore) (fata, palmele si plantele, axile, abdomen).
In zonele cu piele mai subtire (mai ales la nivelul plicii cotului), eruptia prezinta un aspect caracteristic, sub forma unor linii hemoragice – corespunzator pliurilor de flexie. Acest aspect caracteristic – cu caracter hemoragic, a fost descrisa de Grozovici si internul sau Pastia la Spitalul Colentina si este cunoscut in literatura ca Semnul Grozovici-Pastia.
Fata bolanvului cu scarlatina este caracteristica, asa numita „masca Filatov” si care consta din: buzele rosii carminate, obrajii rosii-palmuiti, care constrasteaza cu o paloare periorornazala (in jurul nasului si a gurii). Ulterior eurptia paleste, dispare si apare o descuamatie (la 7-15 zile de la boala). Scuamele au aspect fainos (purpuracee).
Diagnosticul scarlatinei se stabileste
-          pe datele clinice: eurptie micro-papuloasa pe fond rosu difuz pruriginoasa; debut brusc cu febra, angina rosie, stare toxica (febra, greata,varsaturi, cefalee, exantem caracteristic), masca Filatov (facies palmuit), semnul Pastia, ciclul lingual
-          pe datele de laborator: teste inflamatorii VSH >, leucocitoza, specifice – cresterea ASLO (antistreptolizina O, sunt anticorpi fata de streptococ) (nu are valoare in stabilirea diagnosticului).
-          Izolarea streptococului betahemolitic de grup A, toxicogen
Tratament etiologic cu Penicilina G injectabil, intra muscular, la 8h, doza intre 800.000 si cateva milioane unitati/zi timp de 3-4 zile, apoi dupa 7 zile, timp de 2-3 saptamani Moldamin (la 7 zile interval).
Pentru bolnavii alergici la Penicilina se administreaza Eritromicina (30-50 mg/kgcorp/zi) timp de 10 zile.
Tratament simptomatic: se adreseaza febrei antitermice, cefaleei, deglutitiei dureroase (gargare).
Regim alimentar hidrolactozaharat (ceai, compoturi, piureuri).



TUSEA CONVULSIVA

            Este o boala infectioasa acuta si contagioasa aerogena, produsa de un cocobacil gram negativ, Bordetella pertusis, precum si de un bacil inrudit, Bordetella pertusis, ca si de virusurile pra gripala, unele adeno-virusuri, etc.
            Sursa de infectie este omul bolnav cu forme tipice si atipice de boala. Germenul este prezent numai la om, deci boala este specific umana.
            Calea de transmitere – se face prin picaturile din secretiile respiratorii, expulzate prin tuse, vorbire, contaminarea facandu-se direct aerogen, dar si prin obiectele recent contaminate, deci transmitere indirecta.
            Boala are un caracter sezonier, de iarna-primavara.
            Poarta de intrare – mucoasa tractului respirator, unde germenul se multpiplica (la nivelul epiteliului traheobronsic si elaboreaza toxinele care prin excitarea terminatiilor nervoase ale nervului vag declanseaza reflexul de tuse spastica).
            Tablou clinic
1.      Perioada de incubatie dureaza 7-10 zile
2.      Perioada de debut – debutul este progresiv si cuprinde doua stadii:
a)      Stadiul cataral cu o mare infectiozitate – care dureaza 1 saptamana si cuprinde semnele catarale respiratorii, caracterizate prin rinita, raguseala, tuse, injectarea conjunctivala, subfebrilitate. Tusea devine simptom dominant care se caracterizeaza prin – predominanta nocturna, spastica, frecvent urmata de voma, rezistenta la antitussive uzuale.
b)      Stadiul convulsiv dureaza 2-4 saptamani, caracterizat prin accesele de tuse  care pot fi 4-6/24h in formele usoare, 10-30 in formele medii si 30-40 in formele severe.
3.      Perioada de convalescenta dureaza 3-4 saptamani, consta in scaderea frecventei si intensitatii tusei  pana la dsparitie. In aceasta perioada pot apare complicatii ca bronhopneumonia, encefalita.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza:
-          datelor clinice: semne tranzitorii, tuse.
-          Date de laborator: leucocitoza mare, examen radiologic
-          Examen bacteriologic – diagnosticul etiologic, izolarea germenului inainte de inceperea tratamentului antibiotic.
Tratament:
1.      Antibiotic – eritromicina, tratament de electie (30-50mg/kg/copr/zi, timp de 7-10 zile); ampicilina, tetraciclina
2.      Tratament simptomatic: sedative ale tusei, sedative nervoase, antiemetice, fluidifiante ale sputei
3.      Hidratarea si alimentatie semilichida
Profilaxie: vaccinare anti-pertusis se face cu trivaccinul DTP, in care antigenul pertusis este reprezentat de germeni inactivati. Primo-vaccinarea se practica la varsta de 3 luni.

DIFTERIA

Este o boala infectioasa acuta si transmisibila, produsa de un bacil (gram pozitiv la limita), numit Corynebacterium diphteriae, care reprezinta tipul de microb patogen, care ramane localizat la poarta de intrare = in mod obisnuit mucoasa rinofaringiana dar si mucoasa oculara si uneori vulvara, unde Ac multiplica si secreta o toxina – exotoxina difterica responsabila de producerea bolii la om.
Epidemiologie – boala este mai frecventa intre 5-15 ani, in tarile cu clima rece si temperata.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav, purtator convalescent si purtator sanatos.
Calea de transmitere poate fi directa, pe cale aerogena prin picaturile de saliva (Flugge) imprastiate prin vorbire, tuse, stranut si indirecta, prin obiectele bolnavului contaminate.
Receptivitatea la boala este generala. Receptivitatea scade prin imunizate, care se face prin vaccinarea anti-difterica care se practica de la 3 luni, fie cu bivaccin, dar mai ales cu trivaccin.
Tulpinile patogene sunt acelea care produc o toxina solubila care se elibereaza din corpul bacterian (exotox) si afecteaza organismul in sinteza proteinelor ducand a manifestari patologice, miocardice, nervoase, renale.
Daca se infecteaza intradermic, o anumita cantitate de toxina produce la cei susceptibili la boala – o roseata. Acestea reprezinta Testul Sclicer care reprezinta un test de imunitate, care se interpreteaza ca fiind pozitiv – deci persoana nu este rezistenta si deci este susceptibil la boala, iar un test negativ reprezinta imunitate la boala. Toxina difterica prin tratare la cald cu formol se transforma in anatoxina, cu care se practica vaccinarea, si care reprezinta toxina ce isi pierde proprietatile toxice, dar pastreaza capacitatea antigenica – deci de a produce anticorpi si de a crea imunitatea.
Aspectul clinic al bolii
Perioada de incubatie 2-6 zile. Localizarea cea mai frecventa a germenului este in zona faringo-amigdaliana (producand angina difterica), in zona laringiana (producand Difteria laringiana).
Germenul se mai poate localiza la mucoasa nazala, conjuntivala, ano-genitala, cutanata, care reprezinta difetria placilor chirurgicale.
A doua forma mai frecventa, este difteria laringiana, care apare mai frecvent la sugari sau copii mici, si determina stenoza orificiului glotic, ceea ce duce la asfixie.
Clinic, pe langa febra si sindromul toxic, apar manifestari clinice laringiene, care constau din: raguseala, voce stinsa pana la afonie, tuse, insuficienta respiratorie cu dispnee cu polipnee,cianoza, coma –deces daca nu se intervine.
Diagnosticul bolii se face:
1.      Pe baza tabloului clinic
2.      Pe baza datelor de laborator (care confirma diagnosticul) si consta in izolarea si identificarea bacilului difteric din exudatul faringian si nazal.
Tratamentul consta din:
1.      Seroterapie – cu ser antidifteric, care se administreaza o parte i.m. si o parte i.v.
2.      Tratament antimicrobian, cu antibiotice, se face timp de 7-10 zile, antibioticul de electie este eritromicina, 30-40mg/kg/corp/zi pe cale orala.
3.      Repaus la pat 30-50 zile
4.      Igiena bolanvului – igiena continua
5.      In formele hipertoxice, corticoterapie (HHC i.v.)
6.      Profilaxie – vaccinare 3-9 luni



miercuri, 6 mai 2015

NURSING IN ENDOCRINOLOGIE 5 29.04.2015

NURSING IN ENDOCRINOLOGIE                                                                                 29.04.2015
CURS 5

Hipertiroidia = producerea in exces a hormonilor tiroidieni
TSH – nu este tiroidian
-          Se tine cont daca pacientul a avut infectii sau traume psihice
-          Dupa starile gripale poate aparea o crestere in exces
-          In cazul infectiilor cu sifilis
TSH – produs de hipofiza influenteaza tiroida sa produca hormoni
Se va tine cont daca pacientul a avut:
-           tratament cu hormoni  tiroidieni
-          Operatii pe creier
-          Predispozitii  familiale
-          Femeille fac mai des 7/1
-          Varsta – declansat 20 – 40 ani
Manifestari de dependenta
-          Astenie , insomnie, stare de nervozitate
-          Diaree (3-4 scaune pe zii), transpiratii (palmele si capul), varsaturi
-          Faciesul hipertiroidian(exoftalmie) ochi bulbucati
-          Rigiditate musculara, greutate la merd, coordonarea miscarilor greoaie, tremuraturi ale extremitatilor(cand este obosit sau emotii puternice)
-          Tahicardie -100 – 110 batai/minpana la 140 batai/ min
-          Pulsul nu scade in timpul somnului 100-140/min
-          T.A.- creste sistolica si scade diastolica 140-150 cu 40
-          Palmele transpira mult,pielea umeda,catifelata datorata pierderii de lichide
-          Intoleranta la caldura , poate face febra
-          Parul cade, unghii fiabile, pot aparea tulburari psihice in plus semnele de la inceput se accentueaza
-          Insomnia, adoarme dar nu se odihneste
-          Poate sa apara gusa(difuza), tare nodulara
Complicatia bolilor de tiroida –criza tiro –toxica
-          Prezinta HTA ,astenie,tahicardie – duse la extreme, tulburari menstruale la femei
DIAGNOSTICE DE NURSING
1. nervozitate:   
-  comunicare ineficienta
-          cooperare deficitara
-          dificultate de a comunica
-          dificultate in a se odihni
-          incapacitate de a se odihni
2. tahicardie :
-           circulatie inadegvata
-          Alterarea debitului cardiac
3. Exoftalmie – alterarea imaginii de sine
4. Oboseala, agitatia, nedormirea:  
        -  risc de accidente
        - Comunicare ineficienta, dificila
5. transpiratii:
- eliminare inadecvata
- deficit de igiena
- carente de igiena
6. caderea parului, unghii fiabile – alterarea fanerelor
7. febra  – incapacitatea de asi pastra temperatura in limite normale
8. diaree – eliminare inadecvata
  - tranzit intestinal accelerat
9. rigiditate musculara : - necoordonarea membrelor
                                    - alterarea nevoii de a se misca
                                    - dificultate in a se deplasa
                                     - Dificultate in a avea o buna postura
10. tulburari menstruale – amenoree ( eliminare inadecvata)
11. alimentatie inadecvat
OBIECTIVE
-          Pacientul sa coopereze , sa fie calm
-          Asigurarea comfortului fizic si psihic
-          Pacientul da beneficieze de somn calitativ si cantitativ
-          Sa prezinte circulatie adecvata
-          Sa isi imbunatateasca imaginea de sine
-          Sa prezinte tegumente si fanere curate si integre
-          Sa prezinte o alimentatie corespunzatoare :
                                           - pacientii cu hipertiroidie pierd in greutate
                                           - Cei cu hipotiroidie castiga in greutate
      -       sa prezinte eliminari adecvate
     -       sa se deplaseze fara greutate
     -       sa prezinte o buna postura
Cauza problemei de dependenta o gasim in definitia bolii
INTERVENTII
-          Ii asiguram un mediu ambient placut, calm
-          Pana la reglarea organismului ii dam un regim hipocaloric si lichide multe
-          Facem igiena de cate ori este nevoie
-          Camera in semiobscuritate daca are probleme cu ochii
-          Supraveghem pacientul, limitam miscarile
-          Administram tratamentul prescris de medic
HIPOTIROIDIA = consecinta scaderii de hormoni tiroidieni
-          Lipsa iodului din apa poate duce la tiroidie
-          Reumatismul articular in antecedente
-          Infectiile
-          Preponderent femeile 5-6 /1 ca raport intre femei si barbati cu varsta intre 40 – 50 ani
Manifestari de dependenta
-          Persoana lenta in activitate ,
-          Facies hipotiroidian
-          Git scurt
-          Torace globulos
-          Unghii groase dar casante
-          Par subtire
-          Forta musculara scazuta
-          Crestere in greutate
-          Gingii si dinti alterati
-          Secretie salivala redusa
-          Deglutitie dificila
-          Constipatie
-          Bradicardie, diastolica crescuta, intoleranta la frig,tegumente reci,hipotermie,tulburari menstruale,tulburari de memorie,scaderea atentiei, predispus la depresii
Diagnostic de nursing
-          comunicare ineficienta
-          Risc de accidente
-          Alterarea tranzitului intestinal , eliminare inadecvata……..constipatie….ia in greutate desi este inapetent
-          Alterarea tegumentelor , fanerelor
-          Alterarea imaginii de sine
-          Alimentare inadecvata datorata producerii de hormoni ineficiente manifestata prin scaderea in greutate
-          Deglutititie dificilla datorata secretiilor salivale reduse manifestata prin deglutitie dificila
-          Risc de accidente datorat……. manifestat prin pierdere de memorie
-          Alterarea tegumentelor
-          Alterarea circulatiei…..bradicardie
Obiective:     
-          orientat in timp si spatiu
-          Regim hipocaloric
-          Mentinerea relatiilor interpersonale si monitorizarea prin participarea la activitati
-          (Obiective) ca la hipertiroidie
Interventii:
-          Asigurarea unui mediu uscat
-          De urmarit cand iese din salon
-          Salon incalzit
-          Pentru constipatie lichide si miscare
-          Fibre in alimentatie
-          Administrarea medicamentelor