EPIDEMIOLGIE 2 27.03.2015

EPIDEMIOLGIE

CURS 2                                                                                                                                  27.03.2015

             Factorii procesului principal care actioneaza aparita unei epidemii.

            In producerea unor epidemii se cunosc factori epidemiologici principali de care depinde aparitia si factori epidemiologici secundari reprezentati de factori care influenteaza modul de desfasurare al epidemiei:

I.                   Factori epidemiologici principali in numar de 3:

1.      Sursa de infectiei sau izvorul de infectie reprezentat de agentul patogen

2.      Caile de transmitere a agentului patogen la organismul uman

3.      Masa receptiva reprezentata de populatia capabila de imbolnavire

1.      Izvorul sau sursa de infectie este reprezentat de un organism uman sau animal capabil sa gazduiasca si sa asigure multiplicarea germenilor patogeni care pot determina un proces epidemic. Sursa de infectie este reprezentata de om si anume omul bolnav care elimina germeni in diverse faze ale bolii. sursa de infectie este reprezentata si de omul care elimina germenii in perioada de convalescenta a bolii cunoscuti ca purtatori convalescenti.

            Sursa de infectie sunt si oamenii care nu sunt deplin vindecati la care boala are o evolutie cronica si persoana continua sa elimine germenii luni, ani si uneori toata viata.

            Acestia sunt purtatorii cronici (ex. SIDA, hepatite). Omul purtator sanatos reprezentat de persoanele aflate frecvent in preajma bolnavilor si care gratie unui grad de imunitate nu fac boala, dar sunt capabil sa diseminere la cei din jur (familie).

            Izvorul de infectie poate fi reprezentat si de animale, pasari ce pot fi surse de infectie. Pentru om, importante sunt afectiunile pe care animalele le produce omului, boli cunoscute ca zoonoze. Dintre animale cele mai frecevente surse de infectie sunt rozatoarele (sobolani – soareci) care pot transmite la om rabie, etc. Porcul domestic transmite la om trichineloza, cornutele  (vacile) TBC.

2.      Caile de transmitere sunt a doua veriga a procesului epidemic si face legatura intre sursa de germeni si masa receptiva. Agentul patogen dupa ce este eliminat din sursa de germeni sau izvorul infectios parcurge un drum mai lung sau mai scurt pana intalneste organismul receptiv pe care il poate contamina sau infecta.

Calea de transmitere poate fi:

-          Directa care se face in contactul direct intre bolnav si omul sanatos (ex: in gripa, varicela, BTS). Se poate realiza prin produsele rezultate cum este transfuzia, de la mama la copil transplacentar.

-          Indirecta prin diverse modalitati: prin intermediul unor elemente din domeniul extern (apa, aerul, solul, alimente, obiecte) toate contaminate cu germeni patogeni. Se mai face prin vectori mecanici cum sunt: mustele, tantari. Calea de transmitere conditioneaza dupa natua ei modul prin care agentul patogen patrunde in organismul uman loc cunoscut sub denumirea de poarta de intrare. Ea poate fi pe cale aeriana, digestiva alimentara, transcutanata (leziuni tegumentare), si cale sexuala.

3.      Masa receptiva adica populatia.

            Receptivitatea defineste acea stare a organismului care nu da posibilitatea acestuia de a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, producandu-se astfel boala. Nereceptivitatea reprezinta starea opusa receptivitatii care nu permite patrunderea agentilor patogeni in organism. Natura receptivitatii depinde de o serie de factori care tin de varsta, sex, stari fiziologice sau patologice. Rezistenta organismului la boala defineste imunitatea organismului care poate fi naturala sau innascuta si dobandita in mod activ prin producerea de anticorpi specifici determinati de o anume boala sau artificial prin administrarea de saruri.

Formele de manifestare ale procesului.

Acestea se definesc in raport cu dimensiunea si extinderea procesului epidemic. Astfel se cunosc:

1.      Forma sporadica caracterizata printr-un numar scazut de imbolnaviri din cazuri fara legatura intre ele.

2.      Forma endemica caracterizata prin cazuri rare anuale de boli care au un potential epidemic (scarlatina, hepatitele virale)

3.      Forma epidemica – epidemia caracterizata prin imbolnaviri numeroase, care apar intr-o colectivitate ce poate dura saptamani, luni, ani in care apare numar mare de cazuri de imbolnaviri

4.      Forma pandemica ce reprezinta forma in care apare un numar mare de cazuri de boala la o populatie din arii geografice extinse reprezentand tari, continente sau globul intreg. Pandemia reprezinta deci o forma complicata a epidemiei care cuprinde majoritatea populatiei unei tari, unui continent sau globul intreg.