TEMATICA
BOLI INFECTIOASE 03.04.2015
1.
DEFINITIA EPIDEMIOLOGIEI, DOMENIILE DE APLICARE
-
este știința care se ocupă cu studiul
răspândirii bolilor și
stărilor biologice în colectivitățile umane,
a cauzelor
și condițiilor care le determină,
în vederea elaborării măsurilor de combatere,
prevenire și eradicare precum și promovarea sanogenezei
(promovarea sănătații)
Domeniile de aplicare ale epidemiologiei:
1. Cercetări
asupra etiologiei
bolilor transmisibile
2. Cercetarea istoriei
naturale a bolilor
3. Studiul
stării
de sănătate a populației
4. Epidemiologie clinică prin aplicarea principiilor și metodelor
epidemiologice în
practica
medicală
5. Evaluarea eficienței și eficacității
serviciilor de sănătate
6. Alte domenii:
elaborarea de algoritmuri diagnostice
și terapeutice, analiza managerială,
arborele decizional.
2.
FACTORII CARE CONDITIONEAZA APARITIA PROCESULUI
INFECTIOS: AGENT PATOGEN, IMUNITATEA, MEDIUL INCONJURATOR
AGENTUL PATOGEN reprezinta cauza principala a
procesului infectios fiind reprezentat de microorganisme patogene pentru om:
virusuri, bacterii, ricketi, fungi patogeni (candida), protozoare, etc.
Patogenitatea unui germen defineste capacitatea lui
de a invinge apararea organismului si de a produce un proces infectios
specific.
Caracterele de patogenitate ale bacteriilor sunt:
-
Virulenta
-
Toxinogeneza
Virulenta este proprietatea unui agent microbian de
a patrunde in organism, de a-l invada si multiplica, producand leziuni si
tulburand functiile organismului.
Toxinogeneza reprezinta capacitatea germenilor de a
elabora substante toxice denumite toxine bacteriene care de fapt sunt otravuri
puternice.
Se cunosc doua categorii de toxine:
-
Exotoxinele
(toxine adevarate) sunt toxinele pe care germenul le elimina in organismul
infectat. Astfel de toxine detine bacilul botulinic, tetanic, difteric, etc.
-
Endotoxinele
sunt strans legate de celula bacteriana si care nu pot fi eliberate in
organismul gazda decat prin distrugerea lor (toxinele salmonelelor, bacilul
dizenteric, etc.)
REACTIVITATEA ORGANISMULUI GAZDA reprezinta modul
in care reactioneaza organismul nostru in contact cu germenii patogeni.
Organismul poate sa se apere importiva atacurilor
microorganismului patogen, apararea antiinfectiilor se poate realiza prin:
a)
Imunitatea
naturala fata de infectii: acea stare de nereceptivitate innascuta,
conditionata de un complex de factori ereditari. Deci, este capacitatea unui
organism normal de a ramane neafectat de un agent patogen si care reprezinta o
insusire innascuta ce se transmite ereditar la descendenti.
b)
Starea de
rezistenta fata de infectii se poate realiza si prin imunitatea dobandita sau castigata,
imunitate care apare ca rezultatul unui conflict pe care organismul il duce la
un moment dat impotriva unui agent infectios, fie in mod activ sau pasiv.
Imunitatea dobandita activ este rezistenta pe care
organismul o capata in lupta cu bolile infectioase.
Cea dobandita pasiv poate fi rezultatul
transmiterii transplacentare a anticorpilor de la mama la noul nascut. Poate fi
si artificiala, realizata in mod voit prin administrarea de seruri.
MEDIUL INCONJURATOR prin factorii lui economici,
sociali influenteaza aparitia sau nu a unui proces infectios.
3.
FACTORII CARE DETERMINA PROCESUL EPIDEMIC: SURSA DE
INFECTIE, CALE DE TRANSMITERE SI MASA RECEPTIVA
1.
Izvorul sau
sursa de infectie este reprezentat de un organism uman sau animal capabil sa
gazduiasca si sa asigure multiplicarea germenilor patogeni care pot determina
un proces epidemic. Sursa de infectie este reprezentata de om si anume omul
bolnav care elimina germeni in diverse faze ale bolii. sursa de infectie este
reprezentata si de omul care elimina germenii in perioada de convalescenta a
bolii cunoscuti ca purtatori convalescenti.
Sursa
de infectie sunt si oamenii care nu sunt deplin vindecati la care boala are o
evolutie cronica si persoana continua sa elimine germenii luni, ani si uneori
toata viata.
Acestia
sunt purtatorii cronici (ex. SIDA, hepatite). Omul purtator sanatos reprezentat
de persoanele aflate frecvent in preajma bolnavilor si care gratie unui grad de
imunitate nu fac boala, dar sunt capabil sa diseminere la cei din jur
(familie).
Izvorul
de infectie poate fi reprezentat si de animale, pasari ce pot fi surse de
infectie. Pentru om, importante sunt afectiunile pe care animalele le produce
omului, boli cunoscute ca zoonoze. Dintre animale cele mai frecevente surse de
infectie sunt rozatoarele (sobolani – soareci) care pot transmite la om rabie,
etc. Porcul domestic transmite la om trichineloza, cornutele (vacile) TBC.
2.
Caile de
transmitere sunt a doua veriga a procesului epidemic si face legatura intre
sursa de germeni si masa receptiva. Agentul patogen dupa ce este eliminat din
sursa de germeni sau izvorul infectios parcurge un drum mai lung sau mai scurt
pana intalneste organismul receptiv pe care il poate contamina sau infecta.
Calea de transmitere poate fi:
-
Directa care
se face in contactul direct intre bolnav si omul sanatos (ex: in gripa,
varicela, BTS). Se poate realiza prin produsele rezultate cum este transfuzia,
de la mama la copil transplacentar.
-
Indirecta prin
diverse modalitati: prin intermediul unor elemente din domeniul extern (apa,
aerul, solul, alimente, obiecte) toate contaminate cu germeni patogeni. Se mai
face prin vectori mecanici cum sunt: mustele, tantari. Calea de transmitere
conditioneaza dupa natua ei modul prin care agentul patogen patrunde in
organismul uman loc cunoscut sub denumirea de poarta de intrare. Ea poate fi pe
cale aeriana, digestiva alimentara, transcutanata (leziuni tegumentare), si
cale sexuala.
3.
Masa receptiva
adica populatia.
Receptivitatea
defineste acea stare a organismului care nu da posibilitatea acestuia de a
invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, producandu-se astfel
boala. Nereceptivitatea reprezinta starea opusa receptivitatii care nu permite
patrunderea agentilor patogeni in organism. Natura receptivitatii depinde de o
serie de factori care tin de varsta, sex, stari fiziologice sau patologice.
Rezistenta organismului la boala defineste imunitatea organismului care poate
fi naturala sau innascuta si dobandita in mod activ prin producerea de anticorpi
specifici determinati de o anume boala sau artificial prin administrarea de
saruri.
4.
FORMELE DE MANIFESTARE AL PROCESULUI EPIDEMIC:
SPORADIC, ENDEMIC, EPIDEMIC SI PANDEMIC
Forma sporadica caracterizata printr-un numar
scazut de imbolnaviri din cazuri fara legatura intre ele.
Forma endemica caracterizata prin cazuri rare
anuale de boli care au un potential epidemic (scarlatina, hepatitele virale)
Forma epidemica – epidemia caracterizata prin
imbolnaviri numeroase, care apar intr-o colectivitate ce poate dura saptamani,
luni, ani in care apare numar mare de cazuri de imbolnaviri
Forma pandemica ce reprezinta forma in care apare
un numar mare de cazuri de boala la o populatie din arii geografice extinse
reprezentand tari, continente sau globul intreg. Pandemia reprezinta deci o
forma complicata a epidemiei care cuprinde majoritatea populatiei unei tari,
unui continent sau globul intreg.
