miercuri, 28 ianuarie 2015

PNEUMOLOGIE 8 27.01.2015

PNEUMOLOGIE                                                                                                                  27.01.2015
CURS 8

EMFIZEMUL PULMONAR

            Este o afectiune cu evolutie cronica caracterizata prin cresterea continutului aerian pulmonar. Continutul aerian creste in plamani consecinta a pierderii elasticitatii alveolelor urmata de ruperea si disparitia septurilor interalveolare.
            Se cunosc mai multe forme clinice de emfizem:
1.      Emfizem bulos caracterizat prin prezenta unor bule rezultate prin ruperea peretilor alveolari. Procesul este secundar unor obstructii bronsice.
2.      Emfizemul compensator consta in dilatarea compensatoare a tesutului respirator (pulmonar) care apare in vecinatatea unor leziuni pulmonare.
3.      Emfizemul senil defineste o stare de involutie fiziologica care apare la varstnici.
4.      Emfizemul obstructiv care reprezinta emfizemul boala si consta intr-o dilatatie permanenta a alveolelor, dilatatie generalizata difuza si progresiva care determina complicatii grave ireversibile.
Anatomo-patologie
Plamanii apar mariti de volum cu alveolele marite si septurile interlaveolare rupte si chiar disparute.
Marirea si ruperea alveolelor determina o reducere a suprafetei de respiratie a plamanului, iar tulburarea consecinta este dispneea.
Etiopatogenie
Afectiunea apare frecvent dupa 50 ani, la barbati in special, si reprezinta consecinta unor afectiuni precum bronsitele cronice, astmul bronsic, leziuni tuberculoase cronice, afectiuni care cresc continutul aerian pulmonar, determinand astfel pierderea elasticitatii pulmonare.
Aspect clinic
Afectiunea se instaleaza lent, deci insidios, astfel ca modificarile pulmonare pot fi tolerate fara nici o suferinta subiectiva.
Clinic, semnele subiective constau din:
1.      Dispneea instalata initial la efort, ulterior evolueaza progresiv, aparand si in stare de repaus. Se accentueaza astfel ca insasi vorbirea provoaca dispnee.
2.      Tusea initial uscata, prin evolutia bolii devine urmata de expectoratie.
Aspectul clinic al bolii cuprinde si semnele obiective care constau din modificari atat ale aspectului general al bolanvului, cat si cel al cutiei toracice.
Bolnavul prezinta uneori o fata cianotica, alteori palida. Toracele este dilatat in forma de butoi si este marit in special in diametrul anteroposterior. Spatiile intercostale sunt largite, claviculele si sternul sunt proeminente.
La percutie, plamanul prezinta hipersonoritate; la ascultatie murmurule vezicular este diminuat si prezinta o inspiratie scurta cu o expiratie prelungita, suieratoare.
In stadiile avansate ale bolii, bolnavul nu poate stinge un chibrit aprin la o distanta de 5 cm.
Evolutia bolii
Este o evolutie cronica si progresiva, fiind agravata de complicatii.
Complicatia cea mai severa, de obicei terminala, este suferinta cardiaza determinata de decompensarea inimii drepte cu evolutie spre insuficienta cronica circulatorie, manifestata prin aparitia fie a tahicardiei, fie a unei fibrilitati atriale.
Chiar si in lipsa complicatiilor, prognosticul bolii privind vindecarea este nefavorabil intrucat leziunile din emfizemul pulmonar sunt ireversibile.
In concluzie, diagnosticul de emfizem pulmonar se bazeaza in principal pe:
1.      Debutul lent, insidios al bolii
2.      Prezenta de dispnee initial de efort care progreseaza spre dispneea de repaus
3.      Tuse initia uscata, urmata apoi de expectoratie
4.      Semnul obiectil constand din aspectul de butoi al toracelui, fixat in pozitie inspiratorie
5.      Prezenta de hipersonoritate la percutie, de diminuare a murmurului vezicular si a zgomotelor inimii
6.      Examenul radiologic care confirma diagnosticul
Tratamentul
1.      Tratamentul preventiv obliga la tratarea corecta a bronsitelor, a astmului bronsic, a TBC, etc.
2.      Tratamentul curativ are drept scop limitarea sau oprirea procesului, in special prevenirea complicatiilor cardiace.
Vindecarea bolii nu este posibila.
In vederea prevenirii se recomanda interzicerea fumatului, repaus si somn, combaterea infectiei cailor respiratorii, tratarea bronsitelor cu bronhodilatatoare, expectoranti, antibiotice, uneori cu corticoterapie.

Sedativele si opiaceele sunt de regula contraindicate, intrucat produc retentie bronsica. Se prescriu doar in mod exceptional.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu