NURSING IN GASTROENTEROLOGIE 3 01.04.2015

NURSING IN GASTROENTEROLOGIE                                                                          01.04.2015

CURS 3

BOALA ULCEROASA

-          Pierdere a substantei mucoasei gastrointestinale datorita rupturii echilibrului intre factorii de aparare (mucus si inhibitori ai gastrinei) si factorii de agresiune (acid clorhidric)

-          Ulcer gastric si duodenal

-          Bacterii responsabile Helicobacter Pylori, mai frecvent la barbate si femei de varsta medie

-          Ulcerul duodenal este mai frecvent decat cel gastric

Cauze:

-          Tahifagie (mancat repede), stres, etilism, tensiune psihica, fumat, nevroze, alimentatie defectuoasa, exces de condiment, tratament cu Aspirina, corticoizi, antiinflamatoare cu administrare de lunga durata

Tablou clinic:

-          Durere epigastrica, retrosternal. Daca investigam durerea putem afla ce tip de ulcer este.

-          Durerea epigastrica influentata de alimentatie este exagerata cand se consuma alimente acide, este calmata de alimente alkaline (lapte)

-          Durerea ascutita sub forma de arsura, roadere, strapungere caracteristica ulcerului duodenal. Daca se duce in hipocondrul drept este ulcer duodenal , in stanga este gastric.

-          Poate avea evolutie periodica.

-          Periodicitatea mica se refera la consumul de alimente: postprandial 1-3 ore dupa masa este ulcer gastric. Daca e la o ora avem lezarea orificiului cardia (intre esofag si stomac); la 3-4 ore ulceratie pilorica (stomac si duoden). In ulcerul duodenal, durerea apare tardiv la 4-6 ore dupa consumul de alimente, are un caracter nocturn (foame de lup).

-          Periodicitatea mare: primavera si toamna, tine 3 sapatamani

-          Varsaturile pot fi acide, insotite de meteorism. In ulcerul gastric se calmeaza dupa. Insotite de pirozis, eructatie, regurgitatie acide da indicatii de ulcer duodenal.

Hemoragiile oculte sunt hemoragii digestive cronice care nu pot fi diagnosticate decat in prezenta consecintelor sale, adica anemie feripriva sau se poate identifica printr-un examen de scaun.

Testul Adler (sau proba) ne permite sa punem in evidenta prezenta sangelui in materii fecale. Se tine 3 zile regim alimentar fara carne, peste, legume verzi, scaunul emis sa nu fie contaminat cu sange (perioada in care hemoroizii nu sunt in floare). Repetare la 2-3 zile cu respectarea regimului alimentar de mai sus.

Testul hemoragiilor oculte in scaun: nu este o pregatire prealabila a pacientului. Este o analiza imunologica. Atentie!!! Nu se recolteaza din vasul WC; sangele menstrual, hematuria vor contamina bolul fecal putand avea un rezultat fals.

Pentru Helicobacter in scaun cautam antigen, iar in sange anticorpi, sau in timpul endoscopiei (secretie gastrica).

Radiografia pune in evidenta nisa: margini regulate, pluri; endoscopia; probe de suc gastric in timpul noptii (intre orele 23 si 04 dimineata nu se secreta acid clorhidric).

Proba Key: proba cu histamina (iv histamina 2 mili echivalenti/ora normal, dupa administrare trebuie sa creasca la 20 mili echivalenti, in boala ulceroasa creste la 40 mili echivalenti).

Complicatii: hematemeza, melena, cancer gastric

Diagnostic de nursing:

1.      Disconfort – ulceratie (mucoasa lezata) – durere, pirozis

2.      Eliminare inadecvata – hiperaciditate – varstauri

3.      Anxietate

4.      Risc de deshidratare

5.      Risc de alimentatie necorespunzatoare / dificultate in a se alimenta.

Obiective:

-          Pacientul sa prezinte confort fizic si psihic

-          Sa prezinte o alimentatie corespunzatoare in functie de faza de evolutie a bolii

-          Sa respecte si sa inteleaga regimul alimentar, de viata

Interventii:

-          Combaterea durerii

-          In perioada dureroasa repaus la pat postprandial

-          Se asigura protectie gastrica

-          Alimentatia are un rol important: mese mici, multe, dese

-          In faza dureroasa supe zarzavat strecurate, lapte diluat cu ceai, supe crème, nimic crud. Usor se incepe cu branza de vacu, paine veche, carne fiarta vita/pasare.

-          In faza de acalmie: lapte, fainoase in lapte fierte, fara prajeli, ou fiert moale, carne vita/pasare fiarta sau gratar, paine veche de o zi. Fara alimente care fermenteaza. Piure de legume, fructe coapte.

-          Alimente interzise: iaurt, lapte batut, carne grasa, varza, castraveti, fasole, supe de carne, piper, alimente prea reci/fierbinti, condiment, alcool, tutun.

Tratament:

-          Protectie gastrica si 2 antibiotice

-          Supravegherea functiilor vitale, apetitul, semnele de deshidratare (alimentatie parenterala daca nu poate manca deloc)

-          Urmarim scaunul

NURSING IN CH GENERALA 3 02.04.2015

NURSING IN CH GENERALA                                                                                         02.04.2015

CURS 3

OCLUZIILE INTESTINALE

            Sindrom clinic caracterizat prin intreruperea tranzitului pentru materii fecale si gaze.

            Tipuri:

-          Dupa cauzele de producere:

1.      Ocluzii functionale: pareze sau spasme ale musculaturii netede intestinale

2.      Ocluzii prin obstructie: tumora, leziuni intestinale

3.      Ocluzii prin strangulare: datorita peristaltismului se pot rasuci intestinele; poate sa intereseze si vasele de sange ale segmentului respectiv afectat

Manifestari de dependenta:

-          Au debut brusc

1.      Durere brusca, intensa, continua. Incepe la locul ocluziei, dupa care iradiaza in tot abdomenul

2.      Varsaturi precoce in ocluziile inalte si tardive in ocluziile joase

3.      Greturi, eructatie, sughit

4.      Manifestarea principala: intreruperea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze

5.      Distensia abdomenului

6.      Anxietate, tahicardie, febra (daca este insotita de o infectie peritoneala), frison, stare de confuzie

-          Interventie chirurgicala obligatorie

Diagnostic de nursing:

1.      Disconfort – ocluzie – durere, distensie abdominala, anxietate

2.      Oprirea tranzitului – ocluzie – oprire tranzit pentru materii fecale si gaze

3.      Eliminare inadecvata – ocluzie – varsaturi

4.      Circulatie inadecvata – distensie abdominala – tahicardie

5.      Hipertermie

6.      Alterarea starii de constienta – acumularea de toxine – stare de confuzie

Obiective:

-          Sa prezinte tranzit pentru materii fecale si gaze

Interventii:

-          Pregatire preoperatorie

-          Se opreste alimentatia

-          Se face perfuzie pentru alimentare si hidratare

-          Antiinflamatoare la indicatia medicului

-          Antibiotice pre si postoperator.

NURSING IN DERMATOLOGIE 3 02.04.2015

NURSING IN DERMATOLOGIE                                                                                         02.04.2015

CURS 3

PIODERMITELE

           

            Sunt inflamatii ale pielii, supurative.

            Cauze: stafilococ, streptococ. Pioceanic, e-coli

            Manifestari de dependenta:

-          Macule, pustule, papula, bula, vezicula, eritem, prurit

Diagnostic de nursing:

1.      Alterarea tegumentelor – infectie – macula, pustula, papula, bula, vezicula

2.      Disconfort - ____________ - prurit, eritem, durere

3.      Risc de suprainfectare

4.      Alterarea imaginii de sine

5.      Dezinteres fata de igiena – lipsa de cunostinte – igiena deficitara

Obiective:

-          Sa prezinte tegumente integer si curate

-          Sa nu mai prezinte infectie

-          Sa fie multumit de imaginea lui

-          Sa prezinte interes fata de masurile de igiena

-          Confort fizic si psihic

Interventii:

-          Igiena

-          Sa urmeze tratamentul presscris de medic: antibiotic, solutii antiseptic, antipruriginoase, antialgice, antihistaminice

-          Alimentatie si hidratare corespunzatoare

NURSING IN ENDOCRINOLOGIE 4 02.04.2015

NURSING IN ENDOCRINOLOGIE                                                                              02.04.2015

CURS 4

NANISMUL HIPOFIZAR

            Reprezinta o insfucienta a hormonului somatotrop (in deficit) secretat de hipofiza. Are debut in copilarie, vizibila in pre si pubertate. Este reprezentat printr-un corp mic in proportii armonioase.

            Manifestari de dependenta:

-          Expresie juvenila

-          Statura mica

-          Mandibular, maxilarul nedezvoltate

-          Acromicrie: maini si picioare mici

-          Imaturitate sexuala: caractere sexuale sterse/absente

-          Au complexe de inferioritate

Diagnostic de nursing:

1.      Alterarea imaginii de sine

2.      Disfunctii sexuale

Obiective: sa-si imbunatateasca imaginea corporala, sa vorbeasca despre temerile care le are.

Interventii: comunicare, sa fie dus la timp la doctor pentru stimularea secretiei hormonului somatotrop.

DIABETUL INSIPID

-          Lipsa secretiei hormonului antidiuretic (care regleaza secretia de urina)

-          Trebuie sa tinem cont de traumatismele cutiei craniene sau interventii pe hipofiza.

Manifestari de dependenta:

-          Poliurie: 5-20l/zi urina pierduta

-          Sete chinuitoare

-          Semne de dshidratare: febra, cefalee, greturi, varsaturi, agitatie psihomotorie din cauza deshidratarii, tegumente uscate, edeme

-          Balonare

-          Senzatie de greutate in epigastru

-          Tulburari cardice si respiratorii

-          Din cauza poliuriei nu poate dormi noaptea: nervos, agitat, oboist, randament scazut.

Diagnostic de nursing:

1.      Eliminare inadecvata – deficit de hormon antidiuretic – poliurie

2.      Disconfort – deshidratare – cefalee, greata

3.      Alterarea functiei respiratorii – dezechilibru hidroelectrolitic – dispnee

4.      Hipertermie – deshidratare – febra

5.      Comunicare inadecvata la nivel intellectual – nu doarme noaptea – nervos, agitat

6.      Tulburari de digestive – polidipsie – balonare

7.      Deshidratare – poliurie – semnele de deshidratare

8.      Deshidratare – poliurie – sete intensa

9.      Alterarea echilibrului hidroelectrolitic –poliurie – dezechilibru hidroelectrolitic (hipernatremie)

Obiectiv: sa-si mentina echilibru hidroelectrolitic

Interventie: se administreaza Retrohipofiza sub forma de pulbere, se administreaza prin prizare nazala dupa dezobstructia corecta a cailor respiratorii. Interzis inghitirea.

DERMATOLOGIE 3 - 4 26.03.2015/02.04.2015

DERMATOLOGIE                                                                                                                 26.03.2015

CURS 3

DERMATOMICOZELE

            Boli contagioase datorate unor plante inferioare fara clorofila numite dermatofiti sau paraziti criptogamici, sau ciuperci parasite fara flori.

            Dermatofitii sunt formati dintr-un apparat vegetative si unul de reproducere. Aparatul vegetative e format din niste tuburi numire hife sau filament micelare care au citoplasma si nuclei.

            Pe masura ce filamentele cresc, citoplasma si nuclei migreaza spre periferie, lasand zona central fara continut.

            Au doua forme de reproducere:

-          Sexuata prin fuzionarea a doua celule, apare un gamet, se divizeaza formand spori.

-          Asexuata: multiplicarea se face prin fragmentarea filamentelor.

Toti dermatofitii sunt paraziti.

Daca un spor este inoculat intr-o escoriatie a epidermului, germineaza, formeaza filament si evolueaza. Daca sporul intra intr-o regiune paroasa parazitul evolueaza in radacina foliculului pilos.

Durata de evolutie este mai lunga si tratamentul este mai dificil.

Metode de laborator:

-          Examen direct pe lama, la microscop a produsului patologic

-          Insamantarea pe medii de cultura. Culturile se dezvolta intre 3-10 zile  la T oameni.

-          Examenul cu lampa fluorescent Wood.

-          In microscopie, firele de par parazitate au o fluorescent verzui stralucitor (ex.: pitiriazis verzicolor – leziunea este galben verzui)

-          Examen histopatologic.

Dupa locul unde traiesc avem antropofili – paraziti strict umani, zoofili – paraziti animalieri care se pot transmite la om, geofili – paraziti saprofiti din sol care pot parazita atat omul cat si animalul.

Microsporia este o pilomicoza (afecteaza firul de par), foarte contagioasa, intalnita foarte des la copii scolari, presolari, mai ales la barbati.

Contaminarea: directa (copil-copil); obiecte personale

Descriere clinica:

-          Plagi scuamoase alb cenusii si alopecice, unice sau multiple, rotunde, bine delimitate cu diametrul intre 2-8 cm, localizate la nivelul pielii paroase a capului.

-          Firele de par sunt rupte, aspect de tuns cu masina

-          Boala se vindeca spontan la pubertate

-          Nu lasa cicatrici

-          Examenul de laborator, microscopic al firului de par si examenul cu lapma Wood.

Tratament: raderea periodica a pielii paroase a capului; badijonarea zilnica cu alcool iodat. Ca tratament general Griseofulvina 3 sapt sau NIzoral 200-400mg/zi tot 3 sapt.

Trocofitia uscata este o pilomicoza prezenta la scolari si prescolari, la ambele sexe. Afecteaza pielea capului, se vindeca spontan la pubertate sau cronicizeaza. La adult ne intereseaza cea cronica.

Clinic: plagi alopecice, eritemo-scuamoase, scuamele sunt uscate, aderente si foarte numeroase. Au diametru de 1-4 cm. Parul se rupe, sunt foarte sensibile la atingeri cu alcool iodat 1%.

Tricofitia profunda inflamatorie: pilomicoza data de paraziti animali ce provin de la soareci, sobolani. Este frecvent intalnita in mediul rural.

Kerion Celsi este in placard (zona) inflamator, rotund, eritemo-scuamos, cu aspect pseudotumoral, acoperit de cruste galbui sau brune, firele de par aglutineaza, este afectat foliculul pilos. Firele se smulg cu usurinta, si apare puroi. Puroiul mai apare si cand se produce o compresiune laterala a zonei, pare un fel de alopecie. Evolueaza cu cicatrice definitiva.

Tratament local cu epilarea cu pensa si se depaseste zona afectata; drenarea colectiilor purulente, comprese antiseptice si antimicotice; solutii iodate, rivanol.

Dermatozele provenite de la paraziti animali

Pediculoza capului este o boala infectioasa, pruriginoasa produsa de Pediculus Humanus Capitis (paduchi).

Agentul etiologic face parte din clasa insectelor, are 2 mm lungime, culoare gri, localizat in regiunea occipitala a capului, are un cap prevazut cu un rostru de intepare, fixare si hranire, si un trunchi prevazut cu 3 perechi de picioare. Femela depune ouale pe traiectul firului de par, intr-o teaca chitinoasa (dura) numita lindine.

Contaminarea este interumana sau prin obiecte personale. Apare la orice varsta. Mai frecvent la persoanele cu igiena precare si in colectivitatile cu risc.

Clinic: prurit occipital, extinderea poate fi pana la nivelul fruntii. Datorita gratajului apar escoriatii, eroziuni, cruste. Complicatii: foliculite, adenite.

Diagnosticul se pune pe pruritul occipital si prezenta parazitului.

Tratament: se rade integral pielea paroasa a capului. Dezinfectie vestimentatie prin fierbere, uale nu rezista la temperaturi inalte

Procedura:

-          Spalare energica cu apa calda, urmata de aplicarea une solutii diluate de acid acetic si apoi pieptanare pentru indepartarea lindinelor.

-          Dupa uscare: unguent cu Lindan, Piretrina si se face un turban de tifon.

-          Preparatul cel mai eficient este crema lavabila cu Piretrina 1%, fiind suficienta o singura aplicare.

Pediculoza de corp: boala infectioasa pruriginoasa, produsa de Pediculus Humanus Corporis.

Cauze: parazit identic cu cel al capului, se ascunde in pliurile hainelor, coboara, se hraneste, sunt foarte mobili. Apare la orice varsta.

Clinic: prurit la nivelul gatului, interscapular, lombar si zona de centura. Pete eritematoase, eroziuni, cruste. Prelungirea si neglijarea afectiunii duce la aparitia unor pete hiperpigmentare si de cicatrici depigmentare.

Tratament: se fierbe vestimentatia sau se da cu DTT si se pune in saci ermetici inchisi timp de 5 zile. Se face baie cu sapun antiseptic si sampon Lindan 1%.

Pediculoza pubiana este o boala infectioasa pruriginoasa data de Pitirius pubis.

Cauza: paduchele lat, culoare galbuie, picioare cu gheare puternice de fixare pe firul de par. Ouale sunt depuse intr-o teaca.

Clinic: prurit la nivelul pubian, abdomen inferior si coapse. Ignorata ajunge in axile, sprancene, gene si barba. Apar macule ovalare albastrui pentru ca el elimina niste toxine prin saliva care modifica hemoglobina.

Tratament: raderea pilozitatii pubiene. Local cu Lindan 1% ungunet sau oxid galben de mercur pus in vaselina. Spalare cu apa si sapun, Permetrina. Lenjeria de corp se fierbe si se trateaza partenrii sexuali. Tratamentul se repreta cu 7-10 zile.

DERMATOLOGIE                                                                                                                 02.04.2015

CURS 4

PIODERMITELE

            Afectiuni cutanate inflamatorii produse de stafilococi si streptococi.

            Stafilocociile cutanate sunt stafilococii unghiale, ale galndei sudoripare si ale pielii glabra (fara par).

            Streptocociile cutanate pot fi eritematoase si buloase.

            Stafilocociile cutanate acute, superficiale. Localizate in zonele paroase ale capului, la copii, la adult si la nivelul capului, barbiei si coapselor din cauza unei igiene precare sau dupa purtarea unor chiloti de plastic, sau prin exces de comprese care se pun pe plagi sau procese ulcerative.

            Clinic: pustule superficiale izolate sau in grupuri, centrate de un fir de par.

            Tratament: badijonari cu rivanol, unguente cu neomicina.

            Foliculite profunde:

-          Foliculita genelor (orjeletul) se caracterizeaza prin aparitia unei formatiuni nodulare, dureroase, centrata de un fir de par care abcedeaza.

-          Sicozisul stafilococic frecvent la barbati in regiunea barbii.

Clinic: leziuni papulo-pustulo-nodulare. La compresiune apare puroi.

Tratament pentru ambele: epilare cu raze Rontgen, solutii dezinfectante (permanaganat de potasiu), unguente cu antibiotic si corticoizi. Tratament general cu antibiotice daca este nevoie.

Stafilocociile unghiale se numesc onix stafilococic.

Clinic: aparitia de mici abcese, vizibile sub lama unghiala, foarte dureroase, unghia se ingroasa.

Tratament antiseptic si antibiotic pe cale generala si se deschide chirurgical colectia.

Hidrosadenita: inflamatie supurativa a glandei sudoripare. Frecventa la adulti in regiunea axilara, mai rar genito-pubian.

Clinic: noduli inflamatorii, duri, elastici, durerosi care fistulizeaza, eliminand un puroi cremos. Evolutie cu recidive.

Tratament: chirugical incizie cu drenaj, cu antibiotice pe cale generala, eventual cu raze X.

GASTROENTEROLOGIE 5 03.04.2015

GASTROENTEROLOGIE                                                                                                   03.04.2015

CURS 5

DUODENITE SI ENTERITE

            Afectiunile intestinului subtire constau in principal in duodenite si enterite.

            Duodenitele definesc afectiunile intestinului subtire constand din inflamatii acute sau cronice a mucoaseu duodenale, care sunt asociate fie cu o gastrita, fie cu o jejunita.

            Etiologie: sunt determinate de cauze toxice si de cauze infetioase, produse de infectii microbiene, de infestari cu paraziti cu sediul in duoden, de procese alergice, de intoxicatii cu alcool, tutun, mercur, etc.

            Simptomatologie:

-          Duodenita acute este foarte rara ca afectiune unica, de regula se asociaza cu o gastroduodenita acuta, de aceea simptomele se confunda cu ale acestor afectiuni. Duodenita cronica precede sau insoteste ulcerul duodenal si determina dureri in epigastru, atat paraombilical car si in hipocondrul drept. Mai sunt insotite de senzatie de arsura frecventa dupa mese si atenuate de medicatie alcalina.

-          Semnele proprii care caracterizeaza duodenita: greata, varsaturile, inapetenta, cefaleea, astenia si scaderea in greutate. Duodenita se asociaza frecvent cu componente gastrice cand simptomul dominanteste varsatura, alteori se asociaza cu afectiuni enterice (de intestin subtire) cand domina diareea. Afectiunea este frecventa la femei intre 30-40 ani. Examenul radiologic si endoscopia pun diagnosticul bolii.

Tratament:

-          Exista un tratament profilactic care obliga la pastrarea unei igiene alimentare, igiena asemanatoare bolii ulceroase.

-          Tratamentul medicamentos consta din alcalinizarea prelungita prin pansamente gastrice, sedative, etc.

Enteritele reprezinta o inflamatie partiala sau totala a intestinului subtire care poate evolua acut sau cronic.

Etiologie: cauzele care determina aceasta afectiune sunt cauze infectioase, parazitare, toxice exogene (arsenic, plumb, unele medicamente), endogene in caz de uremie.

Enteritele pot fi secundare unor afectiuni de la nivelul stomacului, duodenului, pancreasului, ficatului.

Enterita acuta este rareori limitata la intestinul subtire, de regula se asociaza cu o afectiune a colonului, deci cu o colita acuta producand afectiunea cunoscuta sub numele de enterocolita cronica.

Simptomatologie:

Enterita cronica: dureri abdominale surde, abdomen balonat, inapetenta, greturi, varsaturi, scaunele initial cu aspect normal, apoi devin diareice, mai pastoase, cu miros fetid. Numarul scaunelor variaza de la 2 la 5/zi. Bolnavul mai prezinta si transpiratii, ameteli, lipotimii, scadere in greutate.

La examenul obiectiv al bolnavului se constata la palpare durere in zona periombilicala si meteorism.

Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice si coproparazitologice.

Tratament:

-          Igienodietetic: mese la ore regulate, masticatie buna (dentitie buna), se exclud condimentele, sosurile, conservele, tutunul, alcoolul.

-          Medicamentos: pansamente si medicatie alcalina si antispastice.

Enterocolitele sunt afectiuni care intereseaza atat intestinul subtire cat si colonul.

Etiologie: cauza infectioasa, fiind produsa in special de germenii din familia Enterobacteriacee ( in interiorul tubului digestiv): bacilul E-coli, Proteus, Pioaceanic, etc. Exista si o etiologie determinata de cauze chimice cum sunt substante ca arsenic, fosfor, mercur, unele medicamente cum sunt salicilatul, precum si cauze fizice din alimente prea calde sau prea reci.

Evolutia:

Enterocolita acuta are ca simptom principal inaptenta, greata, cefaleea, dureri abdominala pana la colica, varsaturi alimentare si bilioase, scaunele subtiri, aprox. 30/zi, explozive si urat mirositoare, febra, frisoane. In formele grave se produce deshidratare cu puls mic, hipoTA, oligurie si ameteli.

Enterocolita cronica care defineste inflamatia cronica a intestinului subtire si gros, consecinta a unor inflamatii anterioare, deci a unei enterocolite acute care apar in special la persoanele ce nu respecta igiena alimentara sau care fac abuz de antibiotice luate pe cale orala. In cadrul acestora un loc important il ocupa enterecolitele secundare, care apar la persoanele cu rezectie gastrica sau la bolnavi cu boli parazitare (ascaridioza).

Enterocolita cronica prezinta ca simptom dureri paraombilicale si in fosa iliaca dreapta sau dureri abdominale generalizate, balonari, eliminari de gaze, scaune lichide, galbene cu mucus aprox. 8/zi. Bolnavul se deshidrateaza si prezinta febra.

In stabilirea corecta a diagnosticului de enterocolita sunt importante si examenele paraclinice in special tubajul duodenal efectuat prin introducerea sondei Einhorn, investigatie care permite extragerea continutului duodenal cu aprecierea microscopica a acestuia.

NEFROLOGIE 4 03.04.2015

NEFROLOGIE                                                                                                                  03.04.2015

CURS 4

TBC RENALA

            Leziunea TBCr reprezinta intotdeauna o localizare secundara a bacilului Koch, reprezinta in fapt manifestarea locala a TBC generale.

            TBCr nu poate fi considerata ca o boala primitiva, ea fiind o afectiune secundara a unui focar de primo-infectie care in general este pulmonar.

            Simptomele care deschid tabloul clinic sunt urmatoarele:

1. Hematuria poate fi uneori primul simptom al TBC care apare brusc si dispare spontan, este asemanator cu hematuria neoplazica (din cancerul renal) si este o hematurie nedureroasa.
2. Cistita este simptomul cel mai frecvent care poate merge de la o simpla polakiurie, de regula nocturna, pana la forma de boala manifestata prin nicturie continua si dureroasa, cu senzatie de arsura la trecerea urinei.
3. Piuria reprezinta simptomul esential al TBCr. Un caracter important al piuriei din TBC consta in aceea ca urina isi pastreaza aciditatea.
4. Durerile lomabre care reprezinta in fapt un simptom al majoritatii afectiunilor renale, deci nu este specific TBC. Aceste dureri se manifesta sub forma de apasare lombara care pot evolua pana sub forma de colica uni sau bilaterala.
5. Mai rar in TBC, dar care poate fi un simptom esential este poliuria asociata frecvent cu piuria.

Simptomele generale in TBCr nu sunt importante pentru diagnostic intrucat in majoritatea cazurilor starea generala a bolnavului este buna.

Diagnosticarea bolii se bazeaza pe simptomatologia clinica, dar si pe examenul de laborator constand din: examen bacteriologic care poate evidentia prezenta bacilului Koch, examenul radiologic si examenul prin urografia intravenoasa reprezinta examenul de certitudine al diagnosticului.

Privind patogenia bolii se considera ca TBCr reprezinta manifestarea locala a unei boli tuberculoase generale. Locul TBCr se gaseste la sfarsitul infectiei tuberculoase atunci cand bacilul Koch patrunde in circulatia generala.

Diagnosticul de prezumtie se axeaza pe antecedentele bolnavului si pe baza simptomelor clinice.

Evolutia bolii consta in perioade de exacerbare a bolii cu remisiuni, decesul se produce prin insuficienta renala care denota distrigerea functionala a nefronilor cu distrugerea functionala consecutiva a rinichiului.

Tratamentul TBCr:

1.      Medical care cuprinde:

a)      Tratament general care consta din climatoterapie, constand din tratament cu UV si expunerea bolanvului la soare. Cuprinde si regim dietetic, echilibrat, cu interzicerea alcoolului, condimentelor. Administrare de lichide pana la 2l/24h. Regim normocaloric cu aport de vitamine si saruri minerale.

b)      Tratament specific care are in vederea fie examenul endoscopi al bolii, fie interventia chirurgicala.

2.      Tratamentul chirurgical: atunci cand leziunile distructive sunt intinse, dar cand rinichiul opus celui bolnav este normal functional, cand starea generala a bolanvului este buna se practica nefrectomia (se scoate rinichiul).