PNEUMOLOGIE 8 27.01.2015

PNEUMOLOGIE                                                                                                                  27.01.2015

CURS 8

EMFIZEMUL PULMONAR

            Este o afectiune cu evolutie cronica caracterizata prin cresterea continutului aerian pulmonar. Continutul aerian creste in plamani consecinta a pierderii elasticitatii alveolelor urmata de ruperea si disparitia septurilor interalveolare.

            Se cunosc mai multe forme clinice de emfizem:

1.      Emfizem bulos caracterizat prin prezenta unor bule rezultate prin ruperea peretilor alveolari. Procesul este secundar unor obstructii bronsice.

2.      Emfizemul compensator consta in dilatarea compensatoare a tesutului respirator (pulmonar) care apare in vecinatatea unor leziuni pulmonare.

3.      Emfizemul senil defineste o stare de involutie fiziologica care apare la varstnici.

4.      Emfizemul obstructiv care reprezinta emfizemul boala si consta intr-o dilatatie permanenta a alveolelor, dilatatie generalizata difuza si progresiva care determina complicatii grave ireversibile.

Anatomo-patologie

Plamanii apar mariti de volum cu alveolele marite si septurile interlaveolare rupte si chiar disparute.

Marirea si ruperea alveolelor determina o reducere a suprafetei de respiratie a plamanului, iar tulburarea consecinta este dispneea.

Etiopatogenie

Afectiunea apare frecvent dupa 50 ani, la barbati in special, si reprezinta consecinta unor afectiuni precum bronsitele cronice, astmul bronsic, leziuni tuberculoase cronice, afectiuni care cresc continutul aerian pulmonar, determinand astfel pierderea elasticitatii pulmonare.

Aspect clinic

Afectiunea se instaleaza lent, deci insidios, astfel ca modificarile pulmonare pot fi tolerate fara nici o suferinta subiectiva.

Clinic, semnele subiective constau din:

1.      Dispneea instalata initial la efort, ulterior evolueaza progresiv, aparand si in stare de repaus. Se accentueaza astfel ca insasi vorbirea provoaca dispnee.

2.      Tusea initial uscata, prin evolutia bolii devine urmata de expectoratie.

Aspectul clinic al bolii cuprinde si semnele obiective care constau din modificari atat ale aspectului general al bolanvului, cat si cel al cutiei toracice.

Bolnavul prezinta uneori o fata cianotica, alteori palida. Toracele este dilatat in forma de butoi si este marit in special in diametrul anteroposterior. Spatiile intercostale sunt largite, claviculele si sternul sunt proeminente.

La percutie, plamanul prezinta hipersonoritate; la ascultatie murmurule vezicular este diminuat si prezinta o inspiratie scurta cu o expiratie prelungita, suieratoare.

In stadiile avansate ale bolii, bolnavul nu poate stinge un chibrit aprin la o distanta de 5 cm.

Evolutia bolii

Este o evolutie cronica si progresiva, fiind agravata de complicatii.

Complicatia cea mai severa, de obicei terminala, este suferinta cardiaza determinata de decompensarea inimii drepte cu evolutie spre insuficienta cronica circulatorie, manifestata prin aparitia fie a tahicardiei, fie a unei fibrilitati atriale.

Chiar si in lipsa complicatiilor, prognosticul bolii privind vindecarea este nefavorabil intrucat leziunile din emfizemul pulmonar sunt ireversibile.

In concluzie, diagnosticul de emfizem pulmonar se bazeaza in principal pe:

1.      Debutul lent, insidios al bolii

2.      Prezenta de dispnee initial de efort care progreseaza spre dispneea de repaus

3.      Tuse initia uscata, urmata apoi de expectoratie

4.      Semnul obiectil constand din aspectul de butoi al toracelui, fixat in pozitie inspiratorie

5.      Prezenta de hipersonoritate la percutie, de diminuare a murmurului vezicular si a zgomotelor inimii

6.      Examenul radiologic care confirma diagnosticul

Tratamentul

1.      Tratamentul preventiv obliga la tratarea corecta a bronsitelor, a astmului bronsic, a TBC, etc.

2.      Tratamentul curativ are drept scop limitarea sau oprirea procesului, in special prevenirea complicatiilor cardiace.

Vindecarea bolii nu este posibila.

In vederea prevenirii se recomanda interzicerea fumatului, repaus si somn, combaterea infectiei cailor respiratorii, tratarea bronsitelor cu bronhodilatatoare, expectoranti, antibiotice, uneori cu corticoterapie.

Sedativele si opiaceele sunt de regula contraindicate, intrucat produc retentie bronsica. Se prescriu doar in mod exceptional.

SUBIECTE PNEUMOLOGIE ORAL 10.02.2015

TESTARE ORALA 10.02.2015

1.      Astmul bronsic: definitie, etiologie, aspect clinic (accesul de astmă), diagnostic, evolutie, tratament

2.      Pneumonia acuta: defintia, etiologie, aspect clinic, evolutie, complicatii, tratament

3.      TBC pulmonara primara:  primoinfectia, manifestari clinice si anatomie (sancrul de inoculare, adenopatia satelita), simptome, impregnatia bacilara

4.      Ce semnifica alergia la tuberculina (reactia la tuberculina)

PNEUMOLOGIE 7 20.01.2015

PNEUMOLOGIE                                                                                                                  20.01.2015

CURS 7

TUBERCULOZA MILIARA/Granulatia tuberculara

            O forma acuta de boala in care bacilul koch disemineaza pe cale hematogena (sanguina) in plamani si aproape toate organele.

            Apare frecvent in continuarea primoinfectiei la copii si tineri.

            Se caracterizeaza prin prezenta de noduli mici dispersati in oase si articulatii, rinichi, intestin, laringe.

            Localizarea la nivelul coloanei vertebrale produce TBC ____________.

            Debuteaza lent, de obicei, dar progresiv cu astenie, inapetenta, slabire, febra 39-40 C, stare generala profund alterata, semne insotite de tuse, cianoza, transpiratie, tahicardie.

            Diseminarea pe cale sanguina a TBC poate sa apara, fie ca o forma clinica bine stabilita sau ca un accident in decursul bolii primare.

            Diseminarile pe cale sanguina/hematogena poarta denumirea de MILIARE.

            TBC miliara prezinta diverse tipuri clinice:

1.      TBC miliara tipica frecventa la varstele mici si care consta , clinic in: poliadenopatie, meningita, hepatomegalie, etc.

2.      TBC miliara acuta cazeoasa: prezenta unor tuberculi care duc la necroza celulara. Are o evolutie violenta.

3.      TBC miliara cronica – o forma mai benigna de evolutie a bolii

4.      TBC miliara in focar cu prezenta de noduli mici cu tendinta la cicatrizare

Diagnosticul se pune pe baza:

a)      Diagnosticul clinic – caracterizeaza afectiunea, in special pe sindromul de impregnatie bacilara, constituit din astenie, inapetenta, scadere in greutate, strae subfebria si mai putin prin simptomele clinice caracteristice afectiunii pulmonare precum: tusea, expectoratia, dispnee, junghi toracic, etc.

b)      Diagnosticul de certitudine – pe baza diagnosticul radiologic

c)      Diagnosticul biologic – pozitivarea reactiei la tuberculina

TUBERCULOZA SECUNDARA / Ftizia

            O tuberculoza de suprainfectie produsa, de regula, prin reactivarea leziunilor din TBC primara, leziunea caracteristica fiind CAVERNA.

            Are evolutie cronica si pronostic rezervat. Intre TBC primara si cea secundara exista o perioada de latenta, de aceea TBC secundara este considerata ca a doua imbolnavire.

            Afectiunea se datoreaza unui proces de reinfectie care poate fi:

1.      O reinfectie endogena datorata unei scaderi a rezistentei organismului in conditii de subalimentatie, surmenaj, boli anergizante care redeschid focarul complexului primar.

2.      Se poate datora si unei reinfectii exogene cu bacil tuberculos produsa printr-o suprainfectie pe cale aeriana.

Boala afecteaza adultul si debuteaza printr-un infiltrat localizat in lobul superior al plamanului cunoscut ca infiltrat precoce.

Exceptand infiltrarea precoce, poate sa apara boala prin perforarea unui ganglion intr-o bronhie ceea ce va da posibilitatea diseminarii hematogena in plamani.

Simptome

Debutul poate fi ASIMPTOMATIC. Se poate descoperi prin control radiologic.

Debutul poate fi insa si insidios cu fenomene de impregnare bacilara in care predomina transpiratiile noctune si uneori expectoratia.

Alteori debutul poate fi acut si brusc si poate realiza diverse aspecte de pneumonie, pleurezie, etc.

In perioada de stare simptomatologia este:

1.      Febra – initial discreta, ulterior 39-40 C

2.      Tuse – initial uscata, in accese, reprezinta simptomul fundamental al bolii uneori insotit de varsaturi

3.      Transpiratia in special pe frunte, axile, membre superioare si inferioare.

4.      Expectoratie – aspect mucopurulent, culoare verzuie si miros fad

5.      Dispnee intensa si frecventa

6.      Dureri toracice – uneori insotite de raguseala

7.      Hemoptizia variaza de la cantitati minime 1L si poate dura de la cateva zile la cateva saptamani, uneori provocand moartea prin asfixie.

Pentru stabilirea dianosticului – examen radiologic indispensabil, aspecte caracteristice fiind: fie infiltrate, fie opacitati nodulare.

Examenele de laborator vor indica VSH crescut, iar prin examen bacteriologic se urmareste izolarea bacilului koch din sputa, lichidul de spalatura gastrica, secretia recoltata prin bronhoscopie.

TBC secundara prezinta diverse forme clinice stabilite prin examen radiologic si care constau din:

1.      TBC infiltratica – defineste forma obisnuita a bolii care apare la adult si care, radiologic, este sub aspect de opacitati bine delimitate, rotunde sau ovalare

2.      TBC fibrocazeoasa cavitara – forma comuna a TBC adultului in care leziunea caracteristica este caverna

3.      TBC fibroasa – determina fibrozarea plamanului

In raport cu varsta TBC prezinta o evolutie mai severa la copii si adolescenti.

TBC secundara are o evolutie indelungata, dar prin tratament corect si aplicat la timp simptomele dispar in cateva saptamani/luni.

Prognosticul depinde de intinderea leziunilor si tratament.

Complicatiile bolii – pleurezia purulenta, pneumotorax, TBC laringelui, intestinala, genitala ,etc.

In combaterea TBC, profilaxia prezinta o mare importanta mai ales prin intarirea rezistentei specifice care se realizeaza prin vaccinare antiTBC cu BCG.

MANAGEMENT 7 26.01.2015

MANAG. SI LEGISL. SANIT.                                                                                             26.01.2015

CURS 7

SISTEMUL EDUCATIONAL MEDICO-SANITAR

            Organizatiile de tip sanitar nu fac exceptie de la cadrul general, dar aici ne confruntam cu atributii si sarcini specifice ca un sistem de conduite individuale, dar mai ales de grup care vin in intampinarea nevoilor clientilor si care protejeaza personalul angajat de riscurile la care este expus.

            Unitatile sanitare au in componenta lor personal specializat format in institutii educationale de profil. Sistemul educatiei personalului medico-sanitar este in permanenta reexaminat in contextul necesitatilor fiecarei perioade de timp. Vorbind despre reforma sistemului de sanatate nu ne putem referi la un anume interval de timp, reforma are loc continuu fara intrerupere, numai modalitatea de desfasurare a ei este modificata dupa obiectivele propuse.

            Fiecare unitate adapteaza atributiile si sarcinile in conformitate cu cu propria filozofie. Se stabileste astfel cadrul de functionare si se elaboreaza fisa postului pentru fiecare angajat. Corelarea sarcinilor cu locul de munca specific este atributia conducatorului unitatii sanitare si trebuie sa stea sub semnul respectarii politicii sanitare a statului.

            De aceea, fisa postului intr-o unitate desi contine un schelet de sarcini care se regasesc in fiecare unitate de profil va prezenta si o serie de sarcini particulare ce decurg din caracteristicile unitatii respective.

            COMPETENTELE

            Sunt obtinute prin diferite forme de educatie in urma absolvirii cursurilor de specializare si a obtinerii unor certificate de atestare, diplome. Competenta o da diploma si certificatul eliberat de institutiile abilitate.

            Intr-o profesie, atunci cand se accepta roluri delegate de la alte categorii profesionale se acrediteaza ideea ca la randul lor profesionistii respectivi pot delega din atributiile ce le revin.

            Ex: daca administrarea medicamentelor reste un rol delegat pe care AM il preia de la medic, toaleta bolnavului este rol propriu pe care AM il deleaga unei alte persoane din categoria personalului auxiliar.

            Aceste roluri delegate au capatat chiar o anumita stabilitate in tim, fiind neuzual ca un medic sa punctioneze o vena sau un AM sa faca toaleta unui bolnav.

             Determinarea elementelor esentiale ale competentei profesionale care ar trebui sa serveasca la definirea obiectivelor educationale este analizarea detaliara a sarcinilor pe care diferitele categorii de personal sanitar le exercita in mod real si din care de fapt se deduc competentele.

            Managementul sanitar impica o strategie in atribuirea sarcinilor de personal aferent pentru a furniza servicii corespunzatoare astfel incat unitatea respectiva sa fie eficienta.

            PROFESIA SI EDUCATIA

            Trebuie sa existe o identitate intre sarcinile profesionale ale unui membru al echipei sanitare si obiectivele educationale care servesc ca baza pentru organizarea programului educational.

            Ministerul Sanatatii are nevoie de specialisti care sa asigure o prestatie de calitate in domeniul medical. Ministerul Educatiei Nationale prin institutiile abilitate formeaza acesti specialisti si le acorda diplome care le dau dreptul sa profeseze.

            Selectarea scopurilor formarii profesionale a fost lasata la aprecierea specialistilor din diverse discipline care stabilesc ceea ce trebuie sa stie si ceea ce trebuie sa fie capabil sa faca un incepator.

            Opinia expertilor este foarte importanta pentru stabilirea cunostintelor si competentelor pe care elevii, studentii trebuie sa le aiba, dar o decizie in acest sens trebuie luata pe baza unei cunoasteri stiintifice a ceea ce un personal saniatr trebuie sa stie si sa fie capabil sa faca pentru a-si exercita profesia.

            Membrii echipei sanitare vor fi pregatiti special pentru sarcinile profesionale pe care le vor indeplini in functie de conditiile in care vor lucra.

            Ex: este greu de crezut ca un medic format in Bucuresti, fara o pregatire specializata ulterioara, va putea face fata intr-o zona africana in care exista o epidemiologie geografica specifica (boli tropicale). De aceea, sarcinile care revin personalului sanitar trebuie definite dupa un plan coerent care sa precizeze natura serviciilor oferite, efectivul personal folosit, ordinea prioritatilor, etc.

            Un program educational in care sa se defineasca sarcinile profesionale face parte din arta organizarii si planificarii. Acest demers presupune o serie de pasi cum ar fi:

-          Studiul necesitatilor

-          Resursele disponibile

-          Stabilirea obiectivelor pe care personalul sanitar trebuie sa le atinga in activitatea sa profesionala intr-un anumit tip de serviciu.

Intre sarcinile profesionale si obiectivele educationale trebuie sa existe semnul identitatii. Daca obiectivele educationale se bazeaza pe principii eronate, atunci chiar si cel mai bun sistem de invatamant nu poate da rezultate corespunzatoare cu cerintele realitatii.

Obiectivele educatiei trebuie deci relationate cu actul profesional din domeniul sanitar astfel incat ceea ce face efectiv profesionistul in activitatea de zi cu zi, sa fie invatat pe parcursul perioadei de studii, iar persoana respectiva sa fie evaluata ca apta sa execute acel lucrul.

REFERAT:

SISTEMELE DE SANATATE DIN EUROPA

ORL 12.01.2015

ORL                                                                                                                                        12.01.2015

CURS 5

Coriza sifilitica

-          Apare in luesul congenital – pituitara lezata a nou nascutului nu este rezistenta la microbii ajunsi la ea

-          In a 2-3 saptamana dupa nastere apare o rinita persistenta, mucopurulenta, sangvinolenta, fetida, cu ragade sangerande pe narine si buza superioara. Mucoasa nazala se poate ulcera cu leziuni osoase, cartilaginoase.

Diagnosticul: serosecretie si la femeie si la nou nascut. Se verifica prezenta leziunilor dermatologice.

Tratament

-          Antilnetic

-          Pulverizari locale cu sulfamide

Rinitele cronice

Survin dupa rinite acute si subacute, repetate. Prin noxe si excitatii cronice pituitara reactioneaza astfel: tesutul glandular se atrofiaza; tesutul conjunctiv se hipertrofiaza, se ingroasa mucoasa ingustandu-se deschizatura olfactiva, anosmie si lipsa gustului.

Datorita obstructiei nazale se obtureaza orificiul epifaringian al trompei lui Eustache, favorizand otitele medii catarale si purulente.

Mucoasa nazala ingrosata ingusteaza orificiile sinusuriloe paranazael, ingreuneaza functionarea fiziologica, favorizand aparitia sinuzitelor.

Simptomatologie

-          Femeile si barbatii cu rinita cronica hipertrofica au somn nelinistit, dorm cu gura deschisa, favorizand afectiuni ale cailor respiratorii inferioare

-          Diagnostic: examen clinic si local

Tratament

-          In stadiul incipient badijonari cu nitrat de Ag 3%

-          Hipertrofia pronuntata a cornetului inferior si mijlociu se face prin rezectie chirurgicala

Rinita atrofica fetida sau ozena

Rinita atrofica este caracterizata prin atrofia grava a mucoasei nazale cat si a scheletului osteocartilaginos subiacent printr-o secretie nazala purulenta si formarea unor cruste galbene verzui, fetide care captusesc fosele nazale.

Se instaleaza lent, insidios la pubertate, este mai frecventa la femei decat la barbati.

Etiologie

-          Teorii multiple: boala infectioasa, trofoneuroza, avitaminoza

-          Secretia contine un numar mare de bacterii si obligatoriu bacteria ozenei este bacilul Abel si Lowenberg. Acesta este dovedit a fi Klebsiella ozenei. Este prezent si bacilul pseudodifteric fara a genera toxina. In unele cazuri e prezent Proteus, streptococul, stafilococoul, pneumococul.

-          Apare un miros greu, perceptibil din departare

Simptomatologie

-          Cefalee frontala si la radacina nasului

-          Senzatie de uscaciu in nas, faringe, laringe

-          Hipofenie, acufenie – nu simte mirosul respingator

Tratament

-          Ameliorari subiective, trecatoare

-          Mucoasas grav lezata nu se reface

-          Cresterea imunitatii

-          Stimularea circulatiei locale

-          Cresterea troficitatii si a functiei secretorii prin administrarea de vitamine A,B,C, E,PP, hormoni ovarieni si testiculari, ape minerale sulfuroase, alcaline, climat marin

-          Badijonari locale iodoiodurate, iodoglicerinate

-          Local streptomicina 5-10%

-          Chirurgical – ingustarea foselor nazale largite.

TUBERCULOZA NAZALA

            Este un proces secundar, asociat TBC altor organe, frecvent celei pulmonare.

            Etiologie

-          Bacilul Koch ajuns pe cale hematogena, sau prin tuse, stranut

-          Lupusul nazal frecvent la femei sub 20 ani, care au suferit o infectie pulmonara benigna indolora

-          Lupusul nazal localizat la nivelul petei vasculare, suprafetei interne a aripii nazale. Se poate extinde pe tegumentele piramidei nazale, buzei superioare, fetei

Diagnostic: la rinoscopie se descopera cruste galbui voluminoase, sub ele noduli lupici, exulceratii extinse la pericondru si cartilaj care se vindeca cu cicatrici retractile. Cicatricile sunt caracterizate de predispozitia la cancerizare.

Tratament

-          Antituberculos – PAS, hidrazida

-          Doze mari de vit B₂ timp de 2-3 luni de 3 ori/sapt cate 600.000 UI, apoi timp de 3 luni din 2 in 2 saptamani 600.000 UI

Tuerculomul nazal

-          TBC nazala poate avea caracter proliferativ accentuat formand un granulom de marimea unui bob de mazare sau pulpa unui deget, cauzand infundarea nasului.

SIFILISUL NAZAL

Se manifesta la nivelul nasului in toate cele 3 stadii ale sale. Sifilisul primar apare rar, iar cel secundar este frecvent la nivelul pituitarei manifestat prin eritem, sifilide papuloase sau condiloame.

            Sifilidele papuloase apar pe pituitara eritematoasa ca niste proeminente deasupra carora epiteliul este opalescent formand placi mucoase.

            Sifilisul tertiar se manifesta des la nivelul nasului, leziunile sunt foarte grave. Au ca semn distinctiv goma sifilitica, manifestata prin inflitratie de tesut conjunctiv, de forma rotunda cu o proeminenta emisferica sau plata, de culoare rosie-visinie, marimea unui bob demei sau pulpa deget. Se localizeaza pe mucoasa, pericondru (Membrană a ţesutului conjunctiv care acoperă un cartilaj), cu predilectie pe scheletul osos al nasului.

            Goma se poate exulcera, in mijlocul ei general o ulceratie profunda cu margini netede si fundul slaninos. Periostul se necrozeaza, osul se nercozeaza, cu eliminarea sechestrelor si perforatii septale, dosul nasului se prabusete – nas in sa.

            Sifilisul cingenital apare la cateva saptamani dupa nastere, ca o coriza sifilitica, sau la 7-8 ani (sifilis congenital tardiv). Caracteristic pentru lues congenita: sept nazal mai scurt decat marginea inferioara a aripilor nazale.

SCLEROMUL

            Este o afectiune generata a mucoaselor cailor respiratorii cu manifestari la nivelul nasului, larine, trahee.

            Etiologie

-          Bacilul scleromului este descris de Frisch, este Gram negativ

-          Localizare: regiunea posterioara a planseului fosei nazale

-          Mucoasa prezinta infiltratii nodulare, moi, rosii, de marimea unei boabe de mei, sunt urmate de proces cicatrcial, cu refractii livide, palide, consistente.

Tratament

-          Antibiotice, autovaccin, transfuzii

LEPRA

            Este produsa de bacilul Nansen. Granuloamele apar oriunde pe suprafata corpului, se propaga de-a lungul vaselor sanguine, limfatice. Evolutia este lenta. Cele exulcerate si regiunile din jur sunt fara sensibilitate.

            Primele simptome apar la nivelului pituitarei, care prezinta infiltratii plate, extinse, margini netede, cu aspect gomic. Pituitara din vecinatate este palida, uscata, insensibila.

            Infiltratiile invadeaza suprafata foselor nazale, tegumentente piramidei nazale, ca TBC.

            Defectele se vindeca cu cicatrici extinse, cu deformari ale fetei, piramidei nazale.

            Tratament

-          Administrarea PROMINEI.

SINUZITA

            Este de doua forme: acuta si cronica.

            Sinusurile nasale sunt cavitati aeriene captusite de o membrana mucoasa si aflate in comunicatie cu cavitatea nazala.

            Sinusurile posterioare le fetei – cavitati pneumatice dezvoltate in partea posterioara a osului etmoid, si in osul sfenoid, comunicand cu meatul superior al foselor nazale.

            Sinuzita maxilara acuta si cronica:

-          Dintre toate siusurile cel maxilar exte cel mai voluminos si afectat cel mai des.

-          Mucoasa nazala se prelungeste in mucoasa sinusala si orice afectare a acesteia infecteaza sinusul

Simptome:

Simptomele apar o data cu rinita sau o succede.

Simptomele subiective: -  durere localizata frontal si orbitar, iradiaza in dintii superiori

-                Rinoreea mucopurulenta, groasa, galbena, permanenta de partea sinusului afectat.

-          Febra: inconstanta in primele zile; permanenta la aparitia complicatiilor.

Simptomele obiective: durere la presiunea fselor canine; la rinoscopie, puroi in meatul mijlociu.

Diagnostic: examen obiectiv, rinoscopia, examen radiologic, punctia.

Complicatii: cronicaizare, sinuzitele necrozante manifestate prin abcese si flegmoane orbitare, panofltalmii (Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul), nevrite retrobulbare.

Tratament:

-          Punctii la 3-4 zile pana obtinem 2 negative la interval de 1 saptamana

-          Dupa 10-15 punctii – fara negativizarea procesului – cura chirugicala

-          In cele acute: sulfamide si antibiotice

-          In sinuzita cronica: chirurgical: trapanatii pe cale bucala, se indeparteaza peretele anterior al sinusului, se cureteaza cavitatea, o fereastra in meatul inferior

Sinuzita frontala acuta si cronica este cauzata de rinita acuta si cronica. Reprezinta inflamatia sinusurilor frontale insotita de etmoidita homolaterala.

Simptomatologia:

-          Durere in unghiul superointern al orbitei, intensificata la aplecarea capului, suflarea nasului, eforturi fizice. Apare dimineata la scularea din pat. Cand drenajul sinusului e suspendat durerea e complet insuportabila (se aplica tampoane cu adrenalina pentru a relua drenajul).

Diagnostic :

-          Examen clinic

-          Rinoscopie – puroi in meatul mijlociu si dupa spalatura sinusului maxilar.

Tratament:

-          Acuta: conservativ, tampoane cu pantocaina adrenalinata

-          Asociere cu febra: sulfamide si antibiotice

-          Daca nu obtinem rezultate – se rezeca cornetul mijlociu cu cateterism si spalaturi ale sinusului prin ductul nazo-frontal.

-          Cronice: radicala a sinusului frontal, rezectia peretelui anterior – asigura o buna accesibilitate si cel inferior asigura comunicarea cu fosa nazala.

Etmoiditele acute si cronice reprezinta inflamatia de diferite grade a celulelor etmoidale.

Simptomatologia:

-          Durere difuza – frontala sau occipitala

-          Hipo/anosmie data de mucoasa tumefiata cu formatii polipoase

-          Obstructie nazala

Diagnosticul:

-          Frecvent se pune dupa aparitia complicatiilor: flegmon orbitar; lezarea mucoasei olfactive – anosmie; nevrite retrobulbare – pierderea vederii

Tratamentul:

-          In formele acute: comun cu cel al sinuzitei frontale acute

-          In formele cronice: curatie nazala a celulelor etmoidale, polipectomie, curetaj – transformarea celor 4 sinusuri intr-o cavitate comunca (cura radicala a sinusului maxilar) cu comunicare in meatul inferior.

Sfenoidita acuta si cronica: se descopera rar datorita situatiei sale ascunse.

Durerea orbitara profunda, iradiaza occipital.

Secretie mucopurulenta nazala, sau in rinofaringe cu faringo-laringo-traheita secundara.

Tratamentul: se cureteaza celulele etmoidale dupa rezectia cornetului mijlociu cu deschiderea sinusului sfenoidal.

Complicatiile sinuzitelor:

-          Raporturile cu orbita (cutia craniana). Implica complicatii grave: pierderea vederii, sfarsit letal

-          Acestea sunt: polimeningita externa, abces extradural, cerebral, meningita rinogena, complicatii orbitoculare: osteita, osteomielita peretilor sinusali, tromboflebita sinusurilor endovenoase craniene

OBSTRUCTIA CU CORPI STRAINI

            Sunt frecvent intalnite la copii; adulti profesionisti  - tin in gura ace, cuie

            Corpi straini: cai aeriene superioare nas, gura; otice, cai aeriene inferioare (18% trahee; 70% bronhii)

            Corpul strain pentru a ajunge in trahee si bronhii: laringele trebuie sa fie larg deschis, intr-o inspiratie profunda (sughit, ras, tuse, somn, narcoza). Mai pot ajunge din stomac – prin regurgitare, sau plaga, fistula traheala.

            Corpul strain poate fi de natura: anorganica: cui, nasturi, monede, margele, pietricele, proteze; organica: seminte, fragmente de os, dinti, resturi de vegetatii adenoide.

            Simptomatologia:

Faza de debut: dramatica: acces de sufocatie brutala; cianoza spasmodica cu tiraj, cornaj (poate sucomba axfisiat). Tusea poate duce la expulzarea corpului strain. Drama poate ceda in ½ ora se instaleaza o simptomatologie variabila dupa localizarea corpului strain.

Faza secundara: dupa localizare: traheal : chinta de tuse uscata paroxistica, expulziva la miscare; subglotic: spasm laringian violent cu exit; tusea survine noaptea in pozitia culcal cu relative momente de alacmie; bronsici: dau simptom de obstructie; manifestat cu atelectazie, efizem – obstacol cu rd de supapa, cu evolutie linistita – pana apare infectia.

            Faza tardiva – in cazurile cu corpi straini necunoscuti. Simptomatologia: tuse cu expectoratie abundenta, dispnee, febra. Unilateralitatea si variabilitatea lor presupun prezenta unui corp strain.

            Complicatiile: precoce: bronsite, abcese, hemoragii, mediastinite; tardive: supuratii cronice, stenoze.

            Prognosticul: in raport cu varsta, starea anterioara a plamanului, natura corpului strain, precocitatea. Mortalitatea 2-5% mai ales la copii mici.

            Tratament: traheobronnhoscopie: pentru extyragere. Exceptional prin tubul traheotomic – sub varsta de 3 ani, suga tub 4mm, copii mai mari tub 74 mm, adulti 8-9mm. Medicul nespecialist administreaza un antispasmotic, trimite la ORL, in subasfixie – traheotomie.

TRAHEOTOMIA

            Indicatii: laringite: subglotica gripala, edemoatoase, flegmonoase; spasm laringian, poliomielita bulbara, traumatisme, camele toxice: barbiturice, uremie, oxicarbonica; neo, lues, corpii straini, traumatisme craniene.

-          Culcat, perna sub omoplati, capul in hiperextensie.

-          Traheotomie: inalta, trahea in contact cu pielea, se sectioneaza inelele1-2, 2-3, da stenoza la copii; mijlocie – se sectioneaza istmul glandei tiroide si inelele 4-5; joasa – suprosternala inele 5-6, pielea se incizeaza 6-8 cm exact pe linia mediana indreptam spre furculita sternala eitand leziunea carotidei primitive.

Accidente si complicatii: hemoragii; transfixia peretelui posterior al traheei, anterior al esofagului; introducerea canulei in spatiul peritraheal; emfizem subcutanat; iesirea canulei/obstruarea canulei; infectii pulmonare; sincope.

            Sindromul de decanulare – la copii: se obstrueaza treptat canula in somn, rar sedative, hipnotice; bride, granulatii cu dificultati de decanulare.

            In extrema urgenta se procedea la INTERCRICOTIROTOMIE: un ac gros intre cele 2 cartilaje; dezavantaj: lezeaza corzile vocale, stenoza ulterioare, daca obstacolele subglotice nu se pot executa; avantaj: permite efectuarea unei traheotomii in conditii bune.