joi, 29 ianuarie 2015

REUMATOLOGIE 23.01.2015

REUMATOLOGIE                                                                                                                23.01.2015
CURS 5

POLIARTRITA PSORIAZISA


            Afectiune poliarticulara, survine simultan/secundar cu psoriazisul. Este progresiva si invalidanta.
            Cutanat: pacientul prezinta eruptie eritemoscuamoasa, iar indepartarea lor provoasca sangerare, cauze necunoscute.
            Clinic:
Manifestari cutanate – eruptie eritemoscuamoasa, articulare – pot fi afectate toate articulatiile, dar mai ales cele interfalangiene, dureri ce se intensifica nocturn
Investigatii:
-          VSH crescut, proteina C reactiva crescuta, factorul reumatoid prezent (afectarea articulatiilor mici)
Tratament:
-          Pomezi/unguente locale cu antiinflamatoare sau ORISAROBINA
-          Tratament cu UV/fizioterapie

-          Corticoterapie intra-articulara.

CARDIOLOGIE 23.01.2015

CARDIOLOGIE                                                                                                                    23.01.2015
CURS 7

INSUFICIENTA CARDIACA

            Reprezinta incapacitatea inimii de asigura volumul de sange necesar tesuturilor si organismului.
            Cauze:
-          suprasolicitarea ventriculara
-          apare in stenoza aortica, pulmonara; modificari ale miocardului
-          miocardite, cardiopatii ischemice, restrictii de umplere a ventriculului din stenoza mitrala si tulburari de ritm
Clasificare:
-          insuficienta cardiaca stanga, dreapta si cand e in ambele este globala
Insuficienta cardiaca stanga
Clinic:
-          dispnee de efort apoi de repaus
-          dipsnee paroxistica nocturna care apare brusc, la bolnavii care au avut dispnee de efort, pacientul e trezit noaptea cu senzatiei de lipsa de aer, tuse seaza, ortopnee pentru a putea respire
-          tegumente palida (ischemie)
-          cianoza discrete
-          puls alternant (cand bate tare) slab
-          TA normala/scazuta
-          Inima e marita de volum
-          Socul apexian e coborat in spatiul 6 si in afara liniei medio-claviculare
-          Zgomote si sufluri cardiace modificate
Insuficienta cardiaca dreapta
-          Dispnee discrete
-          Cianoza fetei peri-oro-nazaa si extremitati
-          Turgenscente jugulara (dilatare+puls jugular)
-          Hepatomegalie – ascita
-          Edeme cardiace – dure, fara godeu, reci
-          Tegumente subicterice
-          Casexia in stadia avansate
Insuficienta globala
-          Asocierea celor doua (stanga+dreapta)
Investigatii:
-          Radiografie cardio pulmonara
-          EKG (afectiuni ventriculare)
-          Fonocardiograma (zgomote cardiace)
-          Capacitate vitala scazuta (intra aer putin)
-          R RIVALTA (daca e si ascita) – negativ, daca e pozitiv – ciroza
-          VSH normal sau scauzt
-          Disfunctii renale – creste urea, proteina din urina
Tratament:
-          Preventive: traterea corecta a afectiunilor cardiace si pulmonare
-          Curativ: reducerea activitatii cardiace prin repaus 1-3 sapt cu exercitii passive; evitarea emotiilor (calmant); cresterea capacitatii de contractie a inimii (DIGITALA – medicam. ce stimuleaza contractia; DESLANOZID, DOPAMINA), diuretice de 2 ori/sapt, laxative daca e constipat.
-          Regim alimentar hiposodat 2-4gr sare / zi, cafea in cantitate mica, lichide 2-3 l/zi, regim echilibrat privind glucide.
Prognostic:
-          Durata de viata aprox 8 ani

NEVROZA CARDIACA

-          Astenie (oboseala) neuro-circulatorie
-          Aparat cardiovascular perfect normal, dar neadaptat la efort fizic.
-          Mai frecvent la femei, intre 25-30 ani, la personae sensibile, au suferit soc emotional
Clinic:
-          Oboseala excesiva
-          Palpitatii
-          Dispnee de tip suspicios/ofteaza
-          Transpiratii
-          Vertij
-          Durere precordiala
-          Dispepsii, diaree, constipatii
-          TA labila
-          Tahicardie
-          Tulburari vaso-motorii ale fetei
-          Anxietate
-          Fobie pentru efort/locuri inchise
-          Crize isterice
Investigatii:
-          Radiografii cardio-pulmonare normale
-          EKG modificari minore
Tratament:
-          Anxiolitice: Diazepam, Xanax, Calmepam)



miercuri, 28 ianuarie 2015

PNEUMOLOGIE 8 27.01.2015

PNEUMOLOGIE                                                                                                                  27.01.2015
CURS 8

EMFIZEMUL PULMONAR

            Este o afectiune cu evolutie cronica caracterizata prin cresterea continutului aerian pulmonar. Continutul aerian creste in plamani consecinta a pierderii elasticitatii alveolelor urmata de ruperea si disparitia septurilor interalveolare.
            Se cunosc mai multe forme clinice de emfizem:
1.      Emfizem bulos caracterizat prin prezenta unor bule rezultate prin ruperea peretilor alveolari. Procesul este secundar unor obstructii bronsice.
2.      Emfizemul compensator consta in dilatarea compensatoare a tesutului respirator (pulmonar) care apare in vecinatatea unor leziuni pulmonare.
3.      Emfizemul senil defineste o stare de involutie fiziologica care apare la varstnici.
4.      Emfizemul obstructiv care reprezinta emfizemul boala si consta intr-o dilatatie permanenta a alveolelor, dilatatie generalizata difuza si progresiva care determina complicatii grave ireversibile.
Anatomo-patologie
Plamanii apar mariti de volum cu alveolele marite si septurile interlaveolare rupte si chiar disparute.
Marirea si ruperea alveolelor determina o reducere a suprafetei de respiratie a plamanului, iar tulburarea consecinta este dispneea.
Etiopatogenie
Afectiunea apare frecvent dupa 50 ani, la barbati in special, si reprezinta consecinta unor afectiuni precum bronsitele cronice, astmul bronsic, leziuni tuberculoase cronice, afectiuni care cresc continutul aerian pulmonar, determinand astfel pierderea elasticitatii pulmonare.
Aspect clinic
Afectiunea se instaleaza lent, deci insidios, astfel ca modificarile pulmonare pot fi tolerate fara nici o suferinta subiectiva.
Clinic, semnele subiective constau din:
1.      Dispneea instalata initial la efort, ulterior evolueaza progresiv, aparand si in stare de repaus. Se accentueaza astfel ca insasi vorbirea provoaca dispnee.
2.      Tusea initial uscata, prin evolutia bolii devine urmata de expectoratie.
Aspectul clinic al bolii cuprinde si semnele obiective care constau din modificari atat ale aspectului general al bolanvului, cat si cel al cutiei toracice.
Bolnavul prezinta uneori o fata cianotica, alteori palida. Toracele este dilatat in forma de butoi si este marit in special in diametrul anteroposterior. Spatiile intercostale sunt largite, claviculele si sternul sunt proeminente.
La percutie, plamanul prezinta hipersonoritate; la ascultatie murmurule vezicular este diminuat si prezinta o inspiratie scurta cu o expiratie prelungita, suieratoare.
In stadiile avansate ale bolii, bolnavul nu poate stinge un chibrit aprin la o distanta de 5 cm.
Evolutia bolii
Este o evolutie cronica si progresiva, fiind agravata de complicatii.
Complicatia cea mai severa, de obicei terminala, este suferinta cardiaza determinata de decompensarea inimii drepte cu evolutie spre insuficienta cronica circulatorie, manifestata prin aparitia fie a tahicardiei, fie a unei fibrilitati atriale.
Chiar si in lipsa complicatiilor, prognosticul bolii privind vindecarea este nefavorabil intrucat leziunile din emfizemul pulmonar sunt ireversibile.
In concluzie, diagnosticul de emfizem pulmonar se bazeaza in principal pe:
1.      Debutul lent, insidios al bolii
2.      Prezenta de dispnee initial de efort care progreseaza spre dispneea de repaus
3.      Tuse initia uscata, urmata apoi de expectoratie
4.      Semnul obiectil constand din aspectul de butoi al toracelui, fixat in pozitie inspiratorie
5.      Prezenta de hipersonoritate la percutie, de diminuare a murmurului vezicular si a zgomotelor inimii
6.      Examenul radiologic care confirma diagnosticul
Tratamentul
1.      Tratamentul preventiv obliga la tratarea corecta a bronsitelor, a astmului bronsic, a TBC, etc.
2.      Tratamentul curativ are drept scop limitarea sau oprirea procesului, in special prevenirea complicatiilor cardiace.
Vindecarea bolii nu este posibila.
In vederea prevenirii se recomanda interzicerea fumatului, repaus si somn, combaterea infectiei cailor respiratorii, tratarea bronsitelor cu bronhodilatatoare, expectoranti, antibiotice, uneori cu corticoterapie.

Sedativele si opiaceele sunt de regula contraindicate, intrucat produc retentie bronsica. Se prescriu doar in mod exceptional.

marți, 27 ianuarie 2015

SUBIECTE PNEUMOLOGIE ORAL 10.02.2015

TESTARE ORALA 10.02.2015

1.      Astmul bronsic: definitie, etiologie, aspect clinic (accesul de astmă), diagnostic, evolutie, tratament
2.      Pneumonia acuta: defintia, etiologie, aspect clinic, evolutie, complicatii, tratament
3.      TBC pulmonara primara:  primoinfectia, manifestari clinice si anatomie (sancrul de inoculare, adenopatia satelita), simptome, impregnatia bacilara

4.      Ce semnifica alergia la tuberculina (reactia la tuberculina)

PNEUMOLOGIE 7 20.01.2015

PNEUMOLOGIE                                                                                                                  20.01.2015
CURS 7

TUBERCULOZA MILIARA/Granulatia tuberculara

            O forma acuta de boala in care bacilul koch disemineaza pe cale hematogena (sanguina) in plamani si aproape toate organele.
            Apare frecvent in continuarea primoinfectiei la copii si tineri.
            Se caracterizeaza prin prezenta de noduli mici dispersati in oase si articulatii, rinichi, intestin, laringe.
            Localizarea la nivelul coloanei vertebrale produce TBC ____________.
            Debuteaza lent, de obicei, dar progresiv cu astenie, inapetenta, slabire, febra 39-40 C, stare generala profund alterata, semne insotite de tuse, cianoza, transpiratie, tahicardie.
            Diseminarea pe cale sanguina a TBC poate sa apara, fie ca o forma clinica bine stabilita sau ca un accident in decursul bolii primare.
            Diseminarile pe cale sanguina/hematogena poarta denumirea de MILIARE.
            TBC miliara prezinta diverse tipuri clinice:
1.      TBC miliara tipica frecventa la varstele mici si care consta , clinic in: poliadenopatie, meningita, hepatomegalie, etc.
2.      TBC miliara acuta cazeoasa: prezenta unor tuberculi care duc la necroza celulara. Are o evolutie violenta.
3.      TBC miliara cronica – o forma mai benigna de evolutie a bolii
4.      TBC miliara in focar cu prezenta de noduli mici cu tendinta la cicatrizare
Diagnosticul se pune pe baza:
a)      Diagnosticul clinic – caracterizeaza afectiunea, in special pe sindromul de impregnatie bacilara, constituit din astenie, inapetenta, scadere in greutate, strae subfebria si mai putin prin simptomele clinice caracteristice afectiunii pulmonare precum: tusea, expectoratia, dispnee, junghi toracic, etc.
b)      Diagnosticul de certitudine – pe baza diagnosticul radiologic
c)      Diagnosticul biologic – pozitivarea reactiei la tuberculina


TUBERCULOZA SECUNDARA / Ftizia

            O tuberculoza de suprainfectie produsa, de regula, prin reactivarea leziunilor din TBC primara, leziunea caracteristica fiind CAVERNA.
            Are evolutie cronica si pronostic rezervat. Intre TBC primara si cea secundara exista o perioada de latenta, de aceea TBC secundara este considerata ca a doua imbolnavire.
            Afectiunea se datoreaza unui proces de reinfectie care poate fi:
1.      O reinfectie endogena datorata unei scaderi a rezistentei organismului in conditii de subalimentatie, surmenaj, boli anergizante care redeschid focarul complexului primar.
2.      Se poate datora si unei reinfectii exogene cu bacil tuberculos produsa printr-o suprainfectie pe cale aeriana.
Boala afecteaza adultul si debuteaza printr-un infiltrat localizat in lobul superior al plamanului cunoscut ca infiltrat precoce.
Exceptand infiltrarea precoce, poate sa apara boala prin perforarea unui ganglion intr-o bronhie ceea ce va da posibilitatea diseminarii hematogena in plamani.
Simptome
Debutul poate fi ASIMPTOMATIC. Se poate descoperi prin control radiologic.
Debutul poate fi insa si insidios cu fenomene de impregnare bacilara in care predomina transpiratiile noctune si uneori expectoratia.
Alteori debutul poate fi acut si brusc si poate realiza diverse aspecte de pneumonie, pleurezie, etc.
In perioada de stare simptomatologia este:
1.      Febra – initial discreta, ulterior 39-40 C
2.      Tuse – initial uscata, in accese, reprezinta simptomul fundamental al bolii uneori insotit de varsaturi
3.      Transpiratia in special pe frunte, axile, membre superioare si inferioare.
4.      Expectoratie – aspect mucopurulent, culoare verzuie si miros fad
5.      Dispnee intensa si frecventa
6.      Dureri toracice – uneori insotite de raguseala
7.      Hemoptizia variaza de la cantitati minime 1L si poate dura de la cateva zile la cateva saptamani, uneori provocand moartea prin asfixie.
Pentru stabilirea dianosticului – examen radiologic indispensabil, aspecte caracteristice fiind: fie infiltrate, fie opacitati nodulare.
Examenele de laborator vor indica VSH crescut, iar prin examen bacteriologic se urmareste izolarea bacilului koch din sputa, lichidul de spalatura gastrica, secretia recoltata prin bronhoscopie.
TBC secundara prezinta diverse forme clinice stabilite prin examen radiologic si care constau din:
1.      TBC infiltratica – defineste forma obisnuita a bolii care apare la adult si care, radiologic, este sub aspect de opacitati bine delimitate, rotunde sau ovalare
2.      TBC fibrocazeoasa cavitara – forma comuna a TBC adultului in care leziunea caracteristica este caverna
3.      TBC fibroasa – determina fibrozarea plamanului
In raport cu varsta TBC prezinta o evolutie mai severa la copii si adolescenti.
TBC secundara are o evolutie indelungata, dar prin tratament corect si aplicat la timp simptomele dispar in cateva saptamani/luni.
Prognosticul depinde de intinderea leziunilor si tratament.
Complicatiile bolii – pleurezia purulenta, pneumotorax, TBC laringelui, intestinala, genitala ,etc.
In combaterea TBC, profilaxia prezinta o mare importanta mai ales prin intarirea rezistentei specifice care se realizeaza prin vaccinare antiTBC cu BCG.




MANAGEMENT 7 26.01.2015

MANAG. SI LEGISL. SANIT.                                                                                             26.01.2015
CURS 7

SISTEMUL EDUCATIONAL MEDICO-SANITAR

            Organizatiile de tip sanitar nu fac exceptie de la cadrul general, dar aici ne confruntam cu atributii si sarcini specifice ca un sistem de conduite individuale, dar mai ales de grup care vin in intampinarea nevoilor clientilor si care protejeaza personalul angajat de riscurile la care este expus.
            Unitatile sanitare au in componenta lor personal specializat format in institutii educationale de profil. Sistemul educatiei personalului medico-sanitar este in permanenta reexaminat in contextul necesitatilor fiecarei perioade de timp. Vorbind despre reforma sistemului de sanatate nu ne putem referi la un anume interval de timp, reforma are loc continuu fara intrerupere, numai modalitatea de desfasurare a ei este modificata dupa obiectivele propuse.
            Fiecare unitate adapteaza atributiile si sarcinile in conformitate cu cu propria filozofie. Se stabileste astfel cadrul de functionare si se elaboreaza fisa postului pentru fiecare angajat. Corelarea sarcinilor cu locul de munca specific este atributia conducatorului unitatii sanitare si trebuie sa stea sub semnul respectarii politicii sanitare a statului.
            De aceea, fisa postului intr-o unitate desi contine un schelet de sarcini care se regasesc in fiecare unitate de profil va prezenta si o serie de sarcini particulare ce decurg din caracteristicile unitatii respective.
            COMPETENTELE
            Sunt obtinute prin diferite forme de educatie in urma absolvirii cursurilor de specializare si a obtinerii unor certificate de atestare, diplome. Competenta o da diploma si certificatul eliberat de institutiile abilitate.
            Intr-o profesie, atunci cand se accepta roluri delegate de la alte categorii profesionale se acrediteaza ideea ca la randul lor profesionistii respectivi pot delega din atributiile ce le revin.
            Ex: daca administrarea medicamentelor reste un rol delegat pe care AM il preia de la medic, toaleta bolnavului este rol propriu pe care AM il deleaga unei alte persoane din categoria personalului auxiliar.
            Aceste roluri delegate au capatat chiar o anumita stabilitate in tim, fiind neuzual ca un medic sa punctioneze o vena sau un AM sa faca toaleta unui bolnav.
             Determinarea elementelor esentiale ale competentei profesionale care ar trebui sa serveasca la definirea obiectivelor educationale este analizarea detaliara a sarcinilor pe care diferitele categorii de personal sanitar le exercita in mod real si din care de fapt se deduc competentele.
            Managementul sanitar impica o strategie in atribuirea sarcinilor de personal aferent pentru a furniza servicii corespunzatoare astfel incat unitatea respectiva sa fie eficienta.
            PROFESIA SI EDUCATIA
            Trebuie sa existe o identitate intre sarcinile profesionale ale unui membru al echipei sanitare si obiectivele educationale care servesc ca baza pentru organizarea programului educational.
            Ministerul Sanatatii are nevoie de specialisti care sa asigure o prestatie de calitate in domeniul medical. Ministerul Educatiei Nationale prin institutiile abilitate formeaza acesti specialisti si le acorda diplome care le dau dreptul sa profeseze.
            Selectarea scopurilor formarii profesionale a fost lasata la aprecierea specialistilor din diverse discipline care stabilesc ceea ce trebuie sa stie si ceea ce trebuie sa fie capabil sa faca un incepator.
            Opinia expertilor este foarte importanta pentru stabilirea cunostintelor si competentelor pe care elevii, studentii trebuie sa le aiba, dar o decizie in acest sens trebuie luata pe baza unei cunoasteri stiintifice a ceea ce un personal saniatr trebuie sa stie si sa fie capabil sa faca pentru a-si exercita profesia.
            Membrii echipei sanitare vor fi pregatiti special pentru sarcinile profesionale pe care le vor indeplini in functie de conditiile in care vor lucra.
            Ex: este greu de crezut ca un medic format in Bucuresti, fara o pregatire specializata ulterioara, va putea face fata intr-o zona africana in care exista o epidemiologie geografica specifica (boli tropicale). De aceea, sarcinile care revin personalului sanitar trebuie definite dupa un plan coerent care sa precizeze natura serviciilor oferite, efectivul personal folosit, ordinea prioritatilor, etc.
            Un program educational in care sa se defineasca sarcinile profesionale face parte din arta organizarii si planificarii. Acest demers presupune o serie de pasi cum ar fi:
-          Studiul necesitatilor
-          Resursele disponibile
-          Stabilirea obiectivelor pe care personalul sanitar trebuie sa le atinga in activitatea sa profesionala intr-un anumit tip de serviciu.
Intre sarcinile profesionale si obiectivele educationale trebuie sa existe semnul identitatii. Daca obiectivele educationale se bazeaza pe principii eronate, atunci chiar si cel mai bun sistem de invatamant nu poate da rezultate corespunzatoare cu cerintele realitatii.
Obiectivele educatiei trebuie deci relationate cu actul profesional din domeniul sanitar astfel incat ceea ce face efectiv profesionistul in activitatea de zi cu zi, sa fie invatat pe parcursul perioadei de studii, iar persoana respectiva sa fie evaluata ca apta sa execute acel lucrul.


REFERAT:

SISTEMELE DE SANATATE DIN EUROPA