MANAGEMENT 7 26.01.2015

MANAG. SI LEGISL. SANIT.                                                                                             26.01.2015

CURS 7

SISTEMUL EDUCATIONAL MEDICO-SANITAR

            Organizatiile de tip sanitar nu fac exceptie de la cadrul general, dar aici ne confruntam cu atributii si sarcini specifice ca un sistem de conduite individuale, dar mai ales de grup care vin in intampinarea nevoilor clientilor si care protejeaza personalul angajat de riscurile la care este expus.

            Unitatile sanitare au in componenta lor personal specializat format in institutii educationale de profil. Sistemul educatiei personalului medico-sanitar este in permanenta reexaminat in contextul necesitatilor fiecarei perioade de timp. Vorbind despre reforma sistemului de sanatate nu ne putem referi la un anume interval de timp, reforma are loc continuu fara intrerupere, numai modalitatea de desfasurare a ei este modificata dupa obiectivele propuse.

            Fiecare unitate adapteaza atributiile si sarcinile in conformitate cu cu propria filozofie. Se stabileste astfel cadrul de functionare si se elaboreaza fisa postului pentru fiecare angajat. Corelarea sarcinilor cu locul de munca specific este atributia conducatorului unitatii sanitare si trebuie sa stea sub semnul respectarii politicii sanitare a statului.

            De aceea, fisa postului intr-o unitate desi contine un schelet de sarcini care se regasesc in fiecare unitate de profil va prezenta si o serie de sarcini particulare ce decurg din caracteristicile unitatii respective.

            COMPETENTELE

            Sunt obtinute prin diferite forme de educatie in urma absolvirii cursurilor de specializare si a obtinerii unor certificate de atestare, diplome. Competenta o da diploma si certificatul eliberat de institutiile abilitate.

            Intr-o profesie, atunci cand se accepta roluri delegate de la alte categorii profesionale se acrediteaza ideea ca la randul lor profesionistii respectivi pot delega din atributiile ce le revin.

            Ex: daca administrarea medicamentelor reste un rol delegat pe care AM il preia de la medic, toaleta bolnavului este rol propriu pe care AM il deleaga unei alte persoane din categoria personalului auxiliar.

            Aceste roluri delegate au capatat chiar o anumita stabilitate in tim, fiind neuzual ca un medic sa punctioneze o vena sau un AM sa faca toaleta unui bolnav.

             Determinarea elementelor esentiale ale competentei profesionale care ar trebui sa serveasca la definirea obiectivelor educationale este analizarea detaliara a sarcinilor pe care diferitele categorii de personal sanitar le exercita in mod real si din care de fapt se deduc competentele.

            Managementul sanitar impica o strategie in atribuirea sarcinilor de personal aferent pentru a furniza servicii corespunzatoare astfel incat unitatea respectiva sa fie eficienta.

            PROFESIA SI EDUCATIA

            Trebuie sa existe o identitate intre sarcinile profesionale ale unui membru al echipei sanitare si obiectivele educationale care servesc ca baza pentru organizarea programului educational.

            Ministerul Sanatatii are nevoie de specialisti care sa asigure o prestatie de calitate in domeniul medical. Ministerul Educatiei Nationale prin institutiile abilitate formeaza acesti specialisti si le acorda diplome care le dau dreptul sa profeseze.

            Selectarea scopurilor formarii profesionale a fost lasata la aprecierea specialistilor din diverse discipline care stabilesc ceea ce trebuie sa stie si ceea ce trebuie sa fie capabil sa faca un incepator.

            Opinia expertilor este foarte importanta pentru stabilirea cunostintelor si competentelor pe care elevii, studentii trebuie sa le aiba, dar o decizie in acest sens trebuie luata pe baza unei cunoasteri stiintifice a ceea ce un personal saniatr trebuie sa stie si sa fie capabil sa faca pentru a-si exercita profesia.

            Membrii echipei sanitare vor fi pregatiti special pentru sarcinile profesionale pe care le vor indeplini in functie de conditiile in care vor lucra.

            Ex: este greu de crezut ca un medic format in Bucuresti, fara o pregatire specializata ulterioara, va putea face fata intr-o zona africana in care exista o epidemiologie geografica specifica (boli tropicale). De aceea, sarcinile care revin personalului sanitar trebuie definite dupa un plan coerent care sa precizeze natura serviciilor oferite, efectivul personal folosit, ordinea prioritatilor, etc.

            Un program educational in care sa se defineasca sarcinile profesionale face parte din arta organizarii si planificarii. Acest demers presupune o serie de pasi cum ar fi:

-          Studiul necesitatilor

-          Resursele disponibile

-          Stabilirea obiectivelor pe care personalul sanitar trebuie sa le atinga in activitatea sa profesionala intr-un anumit tip de serviciu.

Intre sarcinile profesionale si obiectivele educationale trebuie sa existe semnul identitatii. Daca obiectivele educationale se bazeaza pe principii eronate, atunci chiar si cel mai bun sistem de invatamant nu poate da rezultate corespunzatoare cu cerintele realitatii.

Obiectivele educatiei trebuie deci relationate cu actul profesional din domeniul sanitar astfel incat ceea ce face efectiv profesionistul in activitatea de zi cu zi, sa fie invatat pe parcursul perioadei de studii, iar persoana respectiva sa fie evaluata ca apta sa execute acel lucrul.

REFERAT:

SISTEMELE DE SANATATE DIN EUROPA

ORL 12.01.2015

ORL                                                                                                                                        12.01.2015

CURS 5

Coriza sifilitica

-          Apare in luesul congenital – pituitara lezata a nou nascutului nu este rezistenta la microbii ajunsi la ea

-          In a 2-3 saptamana dupa nastere apare o rinita persistenta, mucopurulenta, sangvinolenta, fetida, cu ragade sangerande pe narine si buza superioara. Mucoasa nazala se poate ulcera cu leziuni osoase, cartilaginoase.

Diagnosticul: serosecretie si la femeie si la nou nascut. Se verifica prezenta leziunilor dermatologice.

Tratament

-          Antilnetic

-          Pulverizari locale cu sulfamide

Rinitele cronice

Survin dupa rinite acute si subacute, repetate. Prin noxe si excitatii cronice pituitara reactioneaza astfel: tesutul glandular se atrofiaza; tesutul conjunctiv se hipertrofiaza, se ingroasa mucoasa ingustandu-se deschizatura olfactiva, anosmie si lipsa gustului.

Datorita obstructiei nazale se obtureaza orificiul epifaringian al trompei lui Eustache, favorizand otitele medii catarale si purulente.

Mucoasa nazala ingrosata ingusteaza orificiile sinusuriloe paranazael, ingreuneaza functionarea fiziologica, favorizand aparitia sinuzitelor.

Simptomatologie

-          Femeile si barbatii cu rinita cronica hipertrofica au somn nelinistit, dorm cu gura deschisa, favorizand afectiuni ale cailor respiratorii inferioare

-          Diagnostic: examen clinic si local

Tratament

-          In stadiul incipient badijonari cu nitrat de Ag 3%

-          Hipertrofia pronuntata a cornetului inferior si mijlociu se face prin rezectie chirurgicala

Rinita atrofica fetida sau ozena

Rinita atrofica este caracterizata prin atrofia grava a mucoasei nazale cat si a scheletului osteocartilaginos subiacent printr-o secretie nazala purulenta si formarea unor cruste galbene verzui, fetide care captusesc fosele nazale.

Se instaleaza lent, insidios la pubertate, este mai frecventa la femei decat la barbati.

Etiologie

-          Teorii multiple: boala infectioasa, trofoneuroza, avitaminoza

-          Secretia contine un numar mare de bacterii si obligatoriu bacteria ozenei este bacilul Abel si Lowenberg. Acesta este dovedit a fi Klebsiella ozenei. Este prezent si bacilul pseudodifteric fara a genera toxina. In unele cazuri e prezent Proteus, streptococul, stafilococoul, pneumococul.

-          Apare un miros greu, perceptibil din departare

Simptomatologie

-          Cefalee frontala si la radacina nasului

-          Senzatie de uscaciu in nas, faringe, laringe

-          Hipofenie, acufenie – nu simte mirosul respingator

Tratament

-          Ameliorari subiective, trecatoare

-          Mucoasas grav lezata nu se reface

-          Cresterea imunitatii

-          Stimularea circulatiei locale

-          Cresterea troficitatii si a functiei secretorii prin administrarea de vitamine A,B,C, E,PP, hormoni ovarieni si testiculari, ape minerale sulfuroase, alcaline, climat marin

-          Badijonari locale iodoiodurate, iodoglicerinate

-          Local streptomicina 5-10%

-          Chirurgical – ingustarea foselor nazale largite.

TUBERCULOZA NAZALA

            Este un proces secundar, asociat TBC altor organe, frecvent celei pulmonare.

            Etiologie

-          Bacilul Koch ajuns pe cale hematogena, sau prin tuse, stranut

-          Lupusul nazal frecvent la femei sub 20 ani, care au suferit o infectie pulmonara benigna indolora

-          Lupusul nazal localizat la nivelul petei vasculare, suprafetei interne a aripii nazale. Se poate extinde pe tegumentele piramidei nazale, buzei superioare, fetei

Diagnostic: la rinoscopie se descopera cruste galbui voluminoase, sub ele noduli lupici, exulceratii extinse la pericondru si cartilaj care se vindeca cu cicatrici retractile. Cicatricile sunt caracterizate de predispozitia la cancerizare.

Tratament

-          Antituberculos – PAS, hidrazida

-          Doze mari de vit B₂ timp de 2-3 luni de 3 ori/sapt cate 600.000 UI, apoi timp de 3 luni din 2 in 2 saptamani 600.000 UI

Tuerculomul nazal

-          TBC nazala poate avea caracter proliferativ accentuat formand un granulom de marimea unui bob de mazare sau pulpa unui deget, cauzand infundarea nasului.

SIFILISUL NAZAL

Se manifesta la nivelul nasului in toate cele 3 stadii ale sale. Sifilisul primar apare rar, iar cel secundar este frecvent la nivelul pituitarei manifestat prin eritem, sifilide papuloase sau condiloame.

            Sifilidele papuloase apar pe pituitara eritematoasa ca niste proeminente deasupra carora epiteliul este opalescent formand placi mucoase.

            Sifilisul tertiar se manifesta des la nivelul nasului, leziunile sunt foarte grave. Au ca semn distinctiv goma sifilitica, manifestata prin inflitratie de tesut conjunctiv, de forma rotunda cu o proeminenta emisferica sau plata, de culoare rosie-visinie, marimea unui bob demei sau pulpa deget. Se localizeaza pe mucoasa, pericondru (Membrană a ţesutului conjunctiv care acoperă un cartilaj), cu predilectie pe scheletul osos al nasului.

            Goma se poate exulcera, in mijlocul ei general o ulceratie profunda cu margini netede si fundul slaninos. Periostul se necrozeaza, osul se nercozeaza, cu eliminarea sechestrelor si perforatii septale, dosul nasului se prabusete – nas in sa.

            Sifilisul cingenital apare la cateva saptamani dupa nastere, ca o coriza sifilitica, sau la 7-8 ani (sifilis congenital tardiv). Caracteristic pentru lues congenita: sept nazal mai scurt decat marginea inferioara a aripilor nazale.

SCLEROMUL

            Este o afectiune generata a mucoaselor cailor respiratorii cu manifestari la nivelul nasului, larine, trahee.

            Etiologie

-          Bacilul scleromului este descris de Frisch, este Gram negativ

-          Localizare: regiunea posterioara a planseului fosei nazale

-          Mucoasa prezinta infiltratii nodulare, moi, rosii, de marimea unei boabe de mei, sunt urmate de proces cicatrcial, cu refractii livide, palide, consistente.

Tratament

-          Antibiotice, autovaccin, transfuzii

LEPRA

            Este produsa de bacilul Nansen. Granuloamele apar oriunde pe suprafata corpului, se propaga de-a lungul vaselor sanguine, limfatice. Evolutia este lenta. Cele exulcerate si regiunile din jur sunt fara sensibilitate.

            Primele simptome apar la nivelului pituitarei, care prezinta infiltratii plate, extinse, margini netede, cu aspect gomic. Pituitara din vecinatate este palida, uscata, insensibila.

            Infiltratiile invadeaza suprafata foselor nazale, tegumentente piramidei nazale, ca TBC.

            Defectele se vindeca cu cicatrici extinse, cu deformari ale fetei, piramidei nazale.

            Tratament

-          Administrarea PROMINEI.

SINUZITA

            Este de doua forme: acuta si cronica.

            Sinusurile nasale sunt cavitati aeriene captusite de o membrana mucoasa si aflate in comunicatie cu cavitatea nazala.

            Sinusurile posterioare le fetei – cavitati pneumatice dezvoltate in partea posterioara a osului etmoid, si in osul sfenoid, comunicand cu meatul superior al foselor nazale.

            Sinuzita maxilara acuta si cronica:

-          Dintre toate siusurile cel maxilar exte cel mai voluminos si afectat cel mai des.

-          Mucoasa nazala se prelungeste in mucoasa sinusala si orice afectare a acesteia infecteaza sinusul

Simptome:

Simptomele apar o data cu rinita sau o succede.

Simptomele subiective: -  durere localizata frontal si orbitar, iradiaza in dintii superiori

-                Rinoreea mucopurulenta, groasa, galbena, permanenta de partea sinusului afectat.

-          Febra: inconstanta in primele zile; permanenta la aparitia complicatiilor.

Simptomele obiective: durere la presiunea fselor canine; la rinoscopie, puroi in meatul mijlociu.

Diagnostic: examen obiectiv, rinoscopia, examen radiologic, punctia.

Complicatii: cronicaizare, sinuzitele necrozante manifestate prin abcese si flegmoane orbitare, panofltalmii (Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul), nevrite retrobulbare.

Tratament:

-          Punctii la 3-4 zile pana obtinem 2 negative la interval de 1 saptamana

-          Dupa 10-15 punctii – fara negativizarea procesului – cura chirugicala

-          In cele acute: sulfamide si antibiotice

-          In sinuzita cronica: chirurgical: trapanatii pe cale bucala, se indeparteaza peretele anterior al sinusului, se cureteaza cavitatea, o fereastra in meatul inferior

Sinuzita frontala acuta si cronica este cauzata de rinita acuta si cronica. Reprezinta inflamatia sinusurilor frontale insotita de etmoidita homolaterala.

Simptomatologia:

-          Durere in unghiul superointern al orbitei, intensificata la aplecarea capului, suflarea nasului, eforturi fizice. Apare dimineata la scularea din pat. Cand drenajul sinusului e suspendat durerea e complet insuportabila (se aplica tampoane cu adrenalina pentru a relua drenajul).

Diagnostic :

-          Examen clinic

-          Rinoscopie – puroi in meatul mijlociu si dupa spalatura sinusului maxilar.

Tratament:

-          Acuta: conservativ, tampoane cu pantocaina adrenalinata

-          Asociere cu febra: sulfamide si antibiotice

-          Daca nu obtinem rezultate – se rezeca cornetul mijlociu cu cateterism si spalaturi ale sinusului prin ductul nazo-frontal.

-          Cronice: radicala a sinusului frontal, rezectia peretelui anterior – asigura o buna accesibilitate si cel inferior asigura comunicarea cu fosa nazala.

Etmoiditele acute si cronice reprezinta inflamatia de diferite grade a celulelor etmoidale.

Simptomatologia:

-          Durere difuza – frontala sau occipitala

-          Hipo/anosmie data de mucoasa tumefiata cu formatii polipoase

-          Obstructie nazala

Diagnosticul:

-          Frecvent se pune dupa aparitia complicatiilor: flegmon orbitar; lezarea mucoasei olfactive – anosmie; nevrite retrobulbare – pierderea vederii

Tratamentul:

-          In formele acute: comun cu cel al sinuzitei frontale acute

-          In formele cronice: curatie nazala a celulelor etmoidale, polipectomie, curetaj – transformarea celor 4 sinusuri intr-o cavitate comunca (cura radicala a sinusului maxilar) cu comunicare in meatul inferior.

Sfenoidita acuta si cronica: se descopera rar datorita situatiei sale ascunse.

Durerea orbitara profunda, iradiaza occipital.

Secretie mucopurulenta nazala, sau in rinofaringe cu faringo-laringo-traheita secundara.

Tratamentul: se cureteaza celulele etmoidale dupa rezectia cornetului mijlociu cu deschiderea sinusului sfenoidal.

Complicatiile sinuzitelor:

-          Raporturile cu orbita (cutia craniana). Implica complicatii grave: pierderea vederii, sfarsit letal

-          Acestea sunt: polimeningita externa, abces extradural, cerebral, meningita rinogena, complicatii orbitoculare: osteita, osteomielita peretilor sinusali, tromboflebita sinusurilor endovenoase craniene

OBSTRUCTIA CU CORPI STRAINI

            Sunt frecvent intalnite la copii; adulti profesionisti  - tin in gura ace, cuie

            Corpi straini: cai aeriene superioare nas, gura; otice, cai aeriene inferioare (18% trahee; 70% bronhii)

            Corpul strain pentru a ajunge in trahee si bronhii: laringele trebuie sa fie larg deschis, intr-o inspiratie profunda (sughit, ras, tuse, somn, narcoza). Mai pot ajunge din stomac – prin regurgitare, sau plaga, fistula traheala.

            Corpul strain poate fi de natura: anorganica: cui, nasturi, monede, margele, pietricele, proteze; organica: seminte, fragmente de os, dinti, resturi de vegetatii adenoide.

            Simptomatologia:

Faza de debut: dramatica: acces de sufocatie brutala; cianoza spasmodica cu tiraj, cornaj (poate sucomba axfisiat). Tusea poate duce la expulzarea corpului strain. Drama poate ceda in ½ ora se instaleaza o simptomatologie variabila dupa localizarea corpului strain.

Faza secundara: dupa localizare: traheal : chinta de tuse uscata paroxistica, expulziva la miscare; subglotic: spasm laringian violent cu exit; tusea survine noaptea in pozitia culcal cu relative momente de alacmie; bronsici: dau simptom de obstructie; manifestat cu atelectazie, efizem – obstacol cu rd de supapa, cu evolutie linistita – pana apare infectia.

            Faza tardiva – in cazurile cu corpi straini necunoscuti. Simptomatologia: tuse cu expectoratie abundenta, dispnee, febra. Unilateralitatea si variabilitatea lor presupun prezenta unui corp strain.

            Complicatiile: precoce: bronsite, abcese, hemoragii, mediastinite; tardive: supuratii cronice, stenoze.

            Prognosticul: in raport cu varsta, starea anterioara a plamanului, natura corpului strain, precocitatea. Mortalitatea 2-5% mai ales la copii mici.

            Tratament: traheobronnhoscopie: pentru extyragere. Exceptional prin tubul traheotomic – sub varsta de 3 ani, suga tub 4mm, copii mai mari tub 74 mm, adulti 8-9mm. Medicul nespecialist administreaza un antispasmotic, trimite la ORL, in subasfixie – traheotomie.

TRAHEOTOMIA

            Indicatii: laringite: subglotica gripala, edemoatoase, flegmonoase; spasm laringian, poliomielita bulbara, traumatisme, camele toxice: barbiturice, uremie, oxicarbonica; neo, lues, corpii straini, traumatisme craniene.

-          Culcat, perna sub omoplati, capul in hiperextensie.

-          Traheotomie: inalta, trahea in contact cu pielea, se sectioneaza inelele1-2, 2-3, da stenoza la copii; mijlocie – se sectioneaza istmul glandei tiroide si inelele 4-5; joasa – suprosternala inele 5-6, pielea se incizeaza 6-8 cm exact pe linia mediana indreptam spre furculita sternala eitand leziunea carotidei primitive.

Accidente si complicatii: hemoragii; transfixia peretelui posterior al traheei, anterior al esofagului; introducerea canulei in spatiul peritraheal; emfizem subcutanat; iesirea canulei/obstruarea canulei; infectii pulmonare; sincope.

            Sindromul de decanulare – la copii: se obstrueaza treptat canula in somn, rar sedative, hipnotice; bride, granulatii cu dificultati de decanulare.

            In extrema urgenta se procedea la INTERCRICOTIROTOMIE: un ac gros intre cele 2 cartilaje; dezavantaj: lezeaza corzile vocale, stenoza ulterioare, daca obstacolele subglotice nu se pot executa; avantaj: permite efectuarea unei traheotomii in conditii bune.

PNEUMOLOGIE 13.01.2015

PNEUMOLOGIE                                                                                                                  13.01.2015

CURS 6

TUBERCULOZA PULMONARA

            Definitie: este o afectiune infectocontagioasa provocata de bacilul koch, afectiune care intereseaza intregul organism, dar care se localizeaza predilect la nivelul plamanului. Afectiunea prezinta o evolutie cronica.

            Este cunoscut faptul ca rolul hotarator in aceasta afectiune il are organismul intrucat la persoanele cu imunitate buna infectia ramane inaparenta si se creaza o siombioza intre bacil si organism. In alte cazuri, boala prezinta o evolutie grava.

            Pe grupe de varsta se cunoaste faptul ca cele mai periclitate sunt varstele intre 0-4 ani, 15 ani, peste 50 ani.

            De asemenea sunt cunoscute unele afectiuni care scad rezistenta organismului (afectiuni anergizante) cum sunt Dz, hepatitele, hipo si avitaminozele, afectiuni oncologice, etc.

            Etiopatogenie

            Agentul patologic este bacilul koch descoperit de germanul Robert Koch. Se cunosc trei specii diferite de bacil: specia umana, denumita mico bacterium tuberculosis; specia bovina si specia aviara.

            De la omul bolnav care reprezinta rezervorul important al microbului, raspandirea (contaminarea) se face pe urmatoarele cai:

1.      Calea aeriana constituita de picaturile de saliva, contaminate cu bacili si cunoscute ca picaturile Flugerr.

2.      Calea digestiva determinata prin ingerarea de alimente contaminate cu bacil tuberculos, in special laptele este sursa principala care provine de la animale bolnave.

3.      Calea cutanata produsa prin plagile contaminate cutanate.

Patrunderea germenului in organism determina leziuni anatomice care constau din TBC primara care reprezinta prima etapa in evolutia TBC. Acest stadiu de boala se caracterizeaza prin leziuni cunoscute ca sancrul de inoculare; adenopatia satelita si modificari biologice care constau in pozitivarea reactiei la tuberculina.

Ansamblul acestor reactii constituie complexul primar al bolii.

Sunt situatii in care patrunderea bacilului tuberculos in organism nu produce nici o tulburare cu exceptia pozitivarii reactiei la tuberculina. Aceasta defineste primo-reactia. Sunt insa situatii in care bacilii se multiplica, produc leziuni pulmonare specifice, ceea ce reprezinta tuberculoza boala.

De la nivelul plamanului, bacilul se raspandeste in organism prin urmatoarele cai:

1.      Calea limfatica care reprezinta calea principala de raspandire

2.      Calea sanguina

3.      Calea bronhogena prin intermediul bronhiilor.

Izolarea bacilului koch din organism se face de catre laborator din expectoratie si lichidul de spale gastrica in TBC pulmonar, din urina in TBC urogenitala, din LCR in TBC meningiana, puroi in abcesele tuberculoase.

Patrunderea bacilului koch in organism produce o stare particulara cunoscuta sub denumirea de alergie. Aceasta reprezinta un mod schimbat al organismului infectat de a reactiona in contact cu bacilul tuberculos. Astfel, inocularea acestui bacil la un animal tuberculos produce o reactie intensa locala, la locul de inoculare determinand o ulceratie care ulterior se vindeca.

Un animal sanatos, inoculat cu bacil, acesta se multiplica, se raspandeste in tot organismul si animalul moare in cateva sapatamani.

In concluzie, bacilii tuberculosi confera organismelor bolnave o stare de imunitate care se opune inmultirii si raspandirii lor in paralel cu instalarea unei stari de hipersensibilitate cunoscuta sub denumirea de alergie.

In clinica, alergia se cerceteaza prin reactia la tuberculina. Tuberculina  (este o proteina) reprezinta o substanta care se gaseste in culturile de bacili koch, cu miros de micsunele si care injectata intradermic pe persoanele neinfectate nu produce nici o reactie, pe cand la persoanele care au venit in contact cu bacilul tuberculos determina atat reactii locale (edem, eritem, papula), cat si generale (subferbilitate, dispnee uneori).

Deci, alergia la tuberculina reprezinta o stare de hipersensibilitate care consta dintr-o rezistenta a organismului fata de reinocularea cu bacili tuberculosi.

Fatorii care contribuie la aparitia bolii:

-          Terenul care poate face ca organismul sa fie rezistent sau susceptibil la boala

-          Varsta: risc cresctu 0-3 ani, 15 ani, peste 50 ani.

-          Caracterul contaminarii: boala frecevnta la o contaminare masiva si prelungita.

-          Scaderea rezistentei organismului datorata unor boli cronice ca Dz, hepatite, alcoolism, sau unor tratamente (corticoterapie)

Anatomie-patologica

In evolutia TBC se disting 2 tipuri de leziuni:

1.      Leziune exudativa

2.      Leziune productiva

1.      Leziunea exudativa se caracterizeaza printr-o reactie inflamatorie a alveolelor. Aceasta leziune in evolutia bolii urmeaza doua cai: poate sa dispara sau leziunea se poate cazeifica, ceea ce reprezinta o necroza, deci o distrugere a tesutului. Daca leziunea exudativa cazeificata intra in contact cu o bronhie, materialul cazos se elimina prin expectoratie si se formeaza o caverna care reprezinta o lipsa de substanta pulmonara. Sunt situatii in care substanta cazeoasa nu se mai elimina, deci nu se mai formeaza caverna si se produce astfel o calcificare.

2.      Al doilea tip consta in formarea tuberculilor sau foliculilor tuberculosi.

TUBERCULOZA PRIMARA

Reprezinta prima etapa in evolutia TBC. Infectia se face pe cale exogena.

TBC primara este alcatuita din complexul primar care reprezinta leziunea initala, si leziunea caracteristica: adenopatia, leziunea cazeoasa, etc.

Localizarea TBC primare se produce predilect in zonele mijlocii si inferioare ale plamanilor.

TBC primara prezinta o evolutie acuta sau subacuta, alergia la tuberculina este pozitiva, raspandirea microbului in organism se face prin cale limfatica si hematogena in plaman, meninge, oase.

Principalele aspecte sub care se prezinta:

-          Primo-infectia tuberculoasa

-          Adenopatia traheobronsica

-          Tuberculoza miliara

Primo infecia tuberculoasa defineste ansamblul de manifestari clinice si anatomice ale unui organism care sufera prima data contactul cu bacilul tuberculos.

Bacilul patrunde mereu pe cale aeriana, de aceea lezinea apar in plaman.

Anatomic se caracterizeaza prin:

-          Sancrul de inoculare si adenopatie satelita hilara care alcatuieste complexul primar asociata cu reactia pozitiva la tuberculina.

Perioada de incubatie consta de la cateva zile la 3-4 luni.

-          Primo infectia este mai frecventa la varste mici. Leziunea primita se localizeaza in parenchimul pulmonar (structura caracteristica organului respectiv)

Este etapa in care germenul patrunde in parenchimul pulmonar si determina leziunea numita ca sancru de inoculare. Este reprezentata de un proces mixt exudativ si productiv. Ulterior infectia se propaga pe cale limfatica la ganglionii de la nivelul hilului pulmonar si formeaza al doilea element al complexului primar, cunoscut sub denumirea de adenopatie satelita (inflamarea ganglionilor din jurul hilului pulmonar).

Simptomele primo infectiei se descopera foarte rar si constau din tuse, uneori asociata cu asa numitul sindrom de impregnatie bacilara: astenir, inapetenta, scadere in greutate, stare subfebrila, reactie pozitiva la tuberculina.

Diagnosticul se face prin virajul tuberculinei si prin semnele radiologice.

MANAGEMENT CURS 6

MANAGEMENT CURS 5