NURSING IN ENDOCRINOLOGIE 1 05.03.2015

NURSING IN ENDOCRINOLOGIE                                                                                    05.03.2015

CURS 1

SISTEMUL ENDOCRIN

            Este format din toate glandele endocrine sau cu secretie interna.

            Hormonii sunt secretati de celulele endocrine si de celulele mucoasei gastrointestinale.

            Glandele endocrine sunt:

-          Hipofiza

-          Suprarenalele

-          Tiroida

-          Paratiroidele

-          Epifiza

-          Timusul

-          Gandele mixte cu secretie: pancreasul, ovarele, testiculele

Hipofiza: este situata la baza encefalului in saua turceasca si este alcatuita din trei lobi.

Lobul anterior care este voluminos si se numeste adenohipofiza si secreta doua grupe de hormoni:

-          Secreta hormoni nonglandulotropi ( actioneaza asupra tesuturilor):

1.      STH (hormon somatotrop cu rol in crestere). Hipofunctia la copii duce la nanism hipofizar. Hiperfunctia la copii duce la gigantism. La adult duce la acromegalie.

2.      PRL (prolactina) cu rol in stimularea secretiei lactate

3.      MSH (melanocitostimulator) responsabil cu coloratia pielii

-          Secreta  hormoni gandulotropi – actioneaza asupra glandelor endocrine si le regleaza activitatea

1.      TSH (nu este secretat de tiroida) (tirotropina) – regleaza activitatea tiroidei

2.      ACTH (corticotropina) stimuleaza secretia glandei corticosuprarenale

3.      FSH (hormon gonadotrop foliculostimulant) regleaza activitatea gonadelor si secretia de hormoni sexuali

4.      LH (hormon luteinizant) rol in activiatea glandelor sexuale.

Lobul posterior se mai numeste neurohipofiza.

1.      ADH (hormonul antidiuretic) regleaza absorbtia apei, de exemplu hiposecretie de ADH duce la diabet insipid

2.      Ocitocina – rol in contractia muschilor intrauterini in timpul travaliului si a celulelor din canalele galactofore (din galndele mamare)

Lobul al treilea este un istm intermediar intre cei doi lobi. Nu secreta hormoni.

Glandele suprarenale: sunt situate la polul superior al fiecarui rinichi.

Prezinta o zona exterioara numita corticosuprarenala sau corticala. Se imparte in 3:

1.      Corticorenala periferica care secreta hormino care stimuleaza absorbtia renala a sodiului si eliminarea potasiului (hormoni mineralocorticoizi)

2.      Partea de mijloc: hormonii glucorticoizi cu rol in mentinerea constanta a glicemiei, catabolismul lipidelor, glucidelor

3.      Din interior: secreta hormoni sexosteroizi

Zona interioara medulara: medulosuprarenala si secreta doi hormoni: adrenalina si noradrenalina.

Tiroida  este organ nepereche si are forma literei H si secreta:

-          Calcitonina

-          Triiodotironina (T3)

-          Tiroxina (T4)

Stimuleaza cresterea si dezvoltarea organismului la copii; diferentiaza sistemul nervos; stimuleaza consumul de oxigen in tesuturi.

Hipotiroidismul la nou nascut duce la cretinism si avem nanisn tiroidian (e mic cu totul).

Hipotiroidismul la adult: mix edem (gusa endemica), datorita consumului insuficient de iod.

Hipertirodisimul da boala Basedow.

Glandele paratiroide sunt asezate 2 cate 2 pe faa posterioara a lobilor tiroidei.

Secreta: parathormonul (PTH) cu rol in formarea si activitatea osteoclastelor, absorbtia de Ca, inhiba absorbtia fosfatilor; calcitonina cu actiune hipocalcemianta (scade calcemia).

Pancreasul endocrin secreta insulina. Hiposecretia de insulina da Dz, hipersecretia – hipoglicemie severa.

Timusul este un organ limfoid cu rol endocrin situat inapoia sternului. Are rol de glanda endocrina pana la pubertate dupa care involueaza, se reduce in dimensiune.

Are doua functii: are rol in limfopoieza (formare limfa) si rol in formarea limfocitelor T cu rol in imunitate.

Intervine in metabolismul Ca, controleaza cresterea scheletului osos si in dezvoltarea organelor sexuale.

Hormon secretat: timocrescina

Ovarul endocrin: sunt organe pereche situate in pelvis de o parte si de alta a uterului.

Functie exocrina: foliculii ovarieni unde se formeaza ovulele

Functie endocrina: este reprezentata de celulele interne ale foliculilor ovarieni si de celulele interne ale corpului galben.

Foliculul ovarian secreta estrogen, iar corpul galben progesteron. Determina cresterea glandelor mamare, aparitia caracterelor sexuale secundare, progesteronul pregateste ovulul pentru nidatie si mentinerea sarcinii.

Testiculul endocrin: sunt organe pereche localizate in scrot, in regiunea inghinala si prezinta o portiune exocrina reprezentata de tubii seminiferi care produc sperma. O parte endocrina care secreta testosteron , dar so o mica cantitate de progesteron. Devozltarea organelor genitale masculine, determina aparitia caracterelor sexuale primare si secundare, stimuleaza dezvoltarea muschilor.

Epifiza: este situata in spatele globilor oculari. Secreta melatonina cu rol in reglarea somnului. Este secretata noaptea doar de epifiza, in restul zilei este secretata si de altele.

DERMATOLOGIE 1 05.03.2015

DERMATOLOGIE                                                                                                                05.03.2015

CURS 1

ANATOMIA PIELII

            Pielea este un invelis membranos, conjunctivo-vascular, care acopera corpul in intregime si care se continua cu semimucoasele (ex: buzele) si mucoasele cavitatii naturale.

            Grosimea variaza in functie de regiune: 4 mm la palme si plante si intre 0.2-0.5 mm la nivelul pleoapelor, preputului si glandului. Variaza dupa sex si varsta. Este foarte elastic, o fasie de 2-3 mm latime suporta o greutate de 2 kg.

            Culoarea este in functie de pigmentul melanic si vascularizatie. Are o suprafata de 1.5-2m², este catifelata, umeda, are pliuri si pori care corespund glandelor sudoripare.

            Este acoperita de peri foarte fini abia vizibili, altii vizibili cu exceptia palmelor si plantelor.

            Pielea este formata din epiderm, derm si hipoderm.

            Epiderm: keratocite 80%, melanocyte 20%

            Dermul are o grosime de 1-2 mm, este mai subtire la nivelul pleoapelor, mai gros la palme. Are retea vasculara si nervoasa.

            Hipodermul este in continuarea dermului, este format din cellule care contin grasimi.

            Pleoapele, urechile si organelle genital masculine nu au hypoderm.

            Anexele cutanate sunt glandele sudoripare si sebacee si fanerele (parul si unghiile).

            Fototipurile cutanate:

Tipul 1: piele alba, se arde intotdeauna, nu se bronzeaza niciodata

Tipul 2: piele alba, se arde usor, se bronzeaza putin

Tipul 3: piele alba, se arde putin, se bronzeaza progresiv

Tipul 4: piele mata, se arde putin, se bronzeaza

Tipul 5: piele bruna, se arde rar, se bronzeaza intens

Tipul 6: piele brun inchisa, nu se arde niciodata, se bronzeaza intens profund

            Functiile pielii:

1.      Bariera cutanata: este colonizata de o flora stabile, stafilococi, paraziti din familia acarienilor demodex

2.      Pigmentarea pielii: razele solare sunt indispensabile vietii, au efecte positive precum sinteza de vitamin D si efecte negative cum sunt fenomenele de fotosensibilizare, imbatranirea pielii, inducerea de cancere cutanate si scaderea imunitatii

3.      Termoreglare: pielea este cea care determina mentinerea temperaturii organismului (frig-vasoconstrctie, cald-transpiratie)

4.      Rol in procesele imunologice

5.      Cicatrizarea pielii

Leziuni elementare cutanate:

-          Primare: macula, papula, vezicula, pustula, tuberculul, goma

-          Secundare altor leziuni: scuame, cruste, eroziuni, ulceratii, cicatrici

Maculele (petele) sunt leziuni de culoare diferita de cea a tegumentelor, fara modificari ale reliefului sau consistentei pielii. Ele pot fi pete pigmentare. Sunt modificari de coloratie a pielii. Acumularea anormala de melanina poate fi congenitala (alunite – nevii pigmentari); sau dobandite (localizate) sunt efelidele (au coloarea cafelei cu lapte); sau generalizate cum ar fi boala Addison (boala suprarenalelor).

Petele vasculosangvine determinare de alterarea vaselor sangvine sau extravazarii hematiilor

Eritemul este o roseate a pielii cu temperature locala crescuta. Exista trei feluri de pete:

-          Eritem localizat: este un halou reprezentat de o mica zona eritematiasa in jurul unei leziuni

-          Eritem regional: apare pe zonele descoperite sau expuse

-          Eritem generalizat: (exantem ca la pojar) este o eruptive difuza de culoare rosie sub forma de puncta hiperemice

Eritrodermia: eritemul intregului tegument care se manifesta cu febra si alterarea starii generale (ex: dermatite toxice).

Cianoza – pata vasculara persistenta rosie-violacee, neinflamatorie. Cauza: staza sangelui la nivelul capilarelor, venulelor. De obicei, localizat mai ales la extremitati (boala Raynaud).

Purpura este o modificare de culoare a pieluu din cauza extravazarii (iesirii) hematiilor determinate de o inflamatie a peretelui vascular. Poate fi determinata de o anomalie a sangelui (trombocitopenie, talasemie). Clinic este o pata de culoare rosie- inchisa care nu dispare la presiune.

Echimozele – vanataia au diferite dimensiuni si apar dupa traumatisme.

Papula

NURSING IN GASTROENTEROLOGIE 1 02.03.2015

NURSING IN GASTROENTEROLOGIE                                                                          02.03.2015

CURS 1

DIGESTIA SI APARATUL DIGESTIV

            Digestia reprezinta totalitatea transformarilor fizice, chimice si mecanice pe care alimentele le sufera in aparatul digestiv (trasnformari fizice: dizolvarrea si incalzirea; trasnformari mecanie inseamna maruntirea, transformari chimice: descompunerea substanetlor complexe in molecule organice mici usor de absorbit).

            Aparatul digestiv este alcatuit din:

1.      Tub digestiv:

a)      Cavitatea bucala

b)      Faringe

c)      Esofag

d)     Stomac

e)      Intestin subtire

f)       Intestin gros

2.      Glande anexe

a)      Glandele salivare

b)      Ficatul

c)      Pancreasul

1.      a) Cavitatea bucala este despartita de arcadele dentare in doua compartimente:

-          vestibulul bucal in partea anterioara a dintilor

-          cavitatea bucala propriu-zisa in care se gasesc organe specializate pentru digestie, dintii si limba

Dintii sunt formatiuni osoase implantate pe arcadele dentare in gingii sau alveole dentare.

La om exista doua ditpuri de dentitie:

1.      dentitia de lapte sau provizorie

2.      dentitia definitiva

Dentitia de lapte numara 20 dinti (lipsesc premolarii). Incepe sa apara in jurul varstei de 6 luni si se schimba in jurul varstei de 6 ani.

Dentitia definitiva numara 32 dinti specializati pe functii astfel:

-          incisivii cu rol de taiere

-          caninii

-          premolarii

-          molarii

Formula dentara pentru arcada superioara este:

-          incisivii 4

-          caninii 2

-          premolarii 4

-          molarii 6

Structura interna a dintilor (de la exterior la interior):

-          smalt (substanta osoasa)

-          dentina sau cementul (substanta preosoasa)

-          pulpa dintelui in care se gasesc capilare si nerv.

Structura externa a dintelui:

-          coroana dentara vizibila se afla la limita gingieie

-          radacina este partea implantata in alveola.

Limba este un organ muscular cu rol in deglutitie, masticatie, formarea bolului alimentar, perceperea gustului alimentelor si vorbire.

b) Faringele (vezi respiratie)

c) Esofagul este un tub musculo-elastic prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac. In esofag alimentele nu sufera nici un fel de trasnformare. Are o lungime de aprox. 20 -25 cm, strabate toata cutia toracica si muschiul diafragm si patrunde in stomac prin orificiul cardia.

d) Stomacul este situat in partea superioara a cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm.

Seamana cu un burduf in care alimentele stationeaza 3 – 4 ore, timp in care sunt amestecate cu sucul gastric. Are forma literei J, sau forma de carlig de undita.

Prezinta 2 curburi:

1.      curbura mica priveste catre ficat

2.      curbura mare priveste catre flancul stang.

Prezinta 3 portiuni si anume:

1.      fundul stomacului (o zona in care alimentele nu ajung niciodata si in care se formeaza o bula de aer)

2.      corpul stomacului in care are loc digestia gastrica

3.      antrul pilonic este partea orizontala terminala a stomacului

Stomacul comunica prin orificiul cardia cu esofagul si prin orificiul pilor cu intestinul subtire (duodenul).

Peretele stomacului este alcatuit din 4 invelisuri sau tunici.

1.      Invelisul intern: mucoasa gastrica strabatuta de glande care secreta mucus si suc gastric

2.      Tunica sub mucoasa: contine vase de sange si nervi

3.      Tunica musculara: contine fibre musculare netede orientate circular, transversal si oblic. Ele asigura amestecul alimentelor cu sucul gastric.

4.      Invelisul exterior, fibros, cu rol protector.

e)      Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv cu 2 portiuni, una fixa numita duoden si una mobila numita intestin propriu zis sau jejuno-ileon.

Duodenul se afla in continuarea stomacului, are forma de potcoava si o lungime de aprox. 20 cm. In potcoava duodenului se afla capul pancreasului.

In duoden se finalizeaza descompunerea chimica a alimentelor inceputa in stomac, se realizeaza sub actiunea a 3 sucuri digestive:

1.      Sucul pancreatic

2.      Bula de la ficat

3.      Sucul intestinal produs de glandele risipite in toata mucoasa duodenului.

Intestinul propriu zis, jejuno-ileon, are o lungime de aprox. 5 cm si este incolacit in cadrul format de intestinul gros, sub forma de anse sau serpentine.

In jejuno-ileon nu mai au loc procese de descompunere chimica a alimentelor ci doar de absorbtie intestinala. Absorbtia reprezinta procesul prin care alimentele nutritive rezultate in urma digestiei trec din lunenul intestinului in sange.

f)       Intestinul gros se mai numeste si colon. Are o lungime de aprox. 1,6 m si prezinta 3 ramuri:

1.      Colonul ascendent

2.      Colonul transversal

3.      Colonul descendent care se termina prin colonul sigmoid si rect cu orificul anal.

La limita dintre intestinul subtire si intestinul gros se afla valvula ileo-cecala, ea se continua cu cecumul (prima portiune a intestinului gros), lateral de cecum se afla apendicele.

Atat in peretele intestinului subtire, cat si in peretele intestinului gros se gasesc fibre musculare netede prin a caror contractie se realizeaza tranzitul = peristaltism intestinal.

Glandele anexe

a) Glande salivare

- in cavitatea bucala sunt foarte multe glande salivare mici, raspandite in toata mucoasa si 3 perechi de glande salivare mari care produc 1,5 litru de saliva zilnic.

Cele 3 perechi de glande mari sunt :

1.              Glandele parotide (situate pe obraz)

2.              Glandele submandibulare ( submaxilare)

3.              Glande sublinguale

    

Saliva este un suc digestiv care contine 90% apa, ioni minerali, mucus, o substanta antibacteriana numita LIZOZIM care are rolul de a distruge microorganismele patrunse odata cu alimentele si de a activa o serie de produsi digestivi.

Saliva contine o singura enzima numita AMILAZA sau PTIALINA salivara care incepe descompunerea amidonului inca din cavitatea bucala.

b) Ficatul este cea mai mare glanda anexa cu o greutate de aproximativ 1,5 kg la 70 kg greutate.

- se afla in partea dreapta superioara a cavitatii abdominale sub muschiul diafragm (hipocondrul drept)

- celulele ficatului produc bila (fierea) colectata prin canalicule biliare in 2 canale hepatice ( drept si stang) care ies din cei 2 lobi ai ficatului.

Din unirea lor rezulta canalul hepatic comun care transporta bile in vezica biliara = colecist

In vezica biliara aflata pe fata inferioara a ficatului, bila se concentreaza si se transforma dintr-un lichid de culoare galbena intr-unul de culoare verde. Din vezica biliara prin canalul coledoc bila este evacuata in duoden unde participa la digestia intestinala.

Bila contine apa, saruri biliare, colesterol, ioni minerali, pigmenti biliari, BILIVERDINA si BILIRUBINA.

Sarurile biliare sunt cele care se combina cu lipidele din alikmente facandu-le hidrosolubile (usor de atacat de catre enzimele sucului pancreatic)

c)  Pancreasul este o glanda mixta ppentru ca produce suc pancreatic ca si secretie exocrina si insulina si glucagon ca hormon (secretie endocrina)

- este localizat in cavitatea abdominala sub stomac in curbura duodenului.

Sucul pacreatic este colectat de canalul pancreatic principal su eliminat tot in duoden prin acelasi orificiu ca si canalul coledoc.

Sucul pancreatic se secreta in cantitate de 1,5-2 litri zilnic si contine apa, ioni minerali, bicarbonat de sodiu ( necesar neutralizarii aciditatii chimului gastric care vine din stomac). Mai contine 3 tipuri de enzime care finalizeaza descompunerea chimica a substantelor organice descopunere inceputa in stomac.

Produsii finali ai descompunerii chimice sunt :

–                in cazul proteinelor --- aminoacizi

–                in cazul lipidelor --- acizi grasi si glicerol

–                in cazul glucidelor --- glucoza si mai rar maltaza

       Fiziologia digestiei gastrice

           In stomac alimentele stationeaza 3-4 ore si sunt amestecate cu sucul gastric.

 Sucul gastric este secretat de glandele din peretele mucoasei gastrice (1,5-2 L) si contine apa, mucus, acid clorhidric si enzime

Acidul clorhidric are 2 functii:

–                distruge microorganismele care ajung in stomac

–                activeaza pepsina gastrica  (enzima care incepe descompunerea proteinelor inca din stomac)

         Enzimele sucul gastric sunt : PEPSINA (incepe descompunerea chimica a proteinelor), LIPAZA ( incepe descompunerea chimica a lipidelor) , GELATINAZA ( incepe descompunerea chimica a gelatinei).

           La sugari exista o enzima speciala numita LABFERMENT care precipita cozeina din lapte pentru a o transforma intr-un produs usor de digerat in duoden.

            Fiziologia digestiei duodenale

            In duoden ajung resturile ramase nedescompuse impreuna cu suc gastric. Acest amestec formeaza chimul gastric. Continuarea digestiei se realizeaza si se finalizeaza sub actiunea celor 3 sucuri eliminate in duoden : BILA, PANCREATIC, INTESTINAL.

             Sucul intestinal este eliminat de celulele din mucoasa duodenului si are aproximativ aceiasi compozitie chimica ca si a sucului pancreatic.

NURSING IN HEMATOLOGIE 1 02.03.2015

NURSING IN HEMATOLOGIE                                                                                         02.03.2015

CURS 1

SANGELE

            Sangele reprezinta cea mai importanta componenta a mediului intern (mediul intern reprezinta totalitatea lichidelor care circula printr-un organism, adica in afara de sange, intra limfa si lichidul intracelular).

            Ca tip de tesut, sangele este un tesut conjunctiv de tip particular pentru ca este format din substanta fundamentala si celule sanguine, dar nu are fibre conjunctive.

            Volumul de sange din corpul unei persoane reprezinta volemia persoanei respective. La o persoana de 70 kg volemia este de aproximativ 5 l de sange (circa 7 -8 % din greutatea corpului).

            Din cei 5 l de sange 3 l reprezinta volumul circulant (sangele care circula prin vase) si 2 l reprezinta sangele stagnat sau sangele de rezerva (cel care se gaseste in anumite organe ca splina si ficatul, din aceste depozite sangele este imobilizat in timpul efortului prelungit sau in cazul in care oamenii traiesc la altitudine de peste 2000 m).

            Temperatura sangelui normal este intre 36,5 ⁰C si 37⁰C. In interiorul corpului temperatura este de 40⁰C, iar la suprafata este de 35 – 35,5⁰C, deci rolul sangelui este de a uniformiza temperaura corpului.

            Sangele este alcatuit din :

I.                    Plasma sanguina

II.                 Celule sanguine

Raportul dintre volumul de elemente figurate si volumul de plasma se numeste HEMATOCRIT si este de aproximativ 46/54 (46% aprox. Sunt celulele, iar 54% este plasma).

I.                   Plasma

-          Este un lichid galbui, semitransparent, indoor

-          Contine aproximativ 90% apa si 10% reziduu uscat, acesta este reprezentat de 1% saruri de fosfor, calciu, sodiu, potasiu, etc. si 9% substante organice de tipul proteinelor, glucidelor (glucoza in special) si lipidelor. Dintre proteine, cele mai importante sunt: albuminele, gama globulinele ( cu rol in imunitate), si fibrinogenul (cu rol in coagularea sangelui).

Functiile plasmei:

-          Transportul de O₂ si CO₂

-          Transportul nutrientilor rezultati in urma digestiei

-          Transportul vitaminelor si hormonilor

-          Transportul unor substante toxice care trebuie eliminate (exemplu: uree si acid uric).

II.                Celulele sangelui

1.      Globulele rosii

2.      Globulele albe

3.      Trombocitele

1.      Globulele rosii pot avea doua denumiri in functie de varsta si rol:

-          Eritrocite: sunt celulele foarte tinere, imediat dup ace se formeaza din maduva rosie a oaselor. Sunt celulele cu nucleu care patrund in circulatie. Maduva rosie se mai numeste si maduva hematogena si se poate transforma in maduva galbena atunci cand necesitatile in oxigen scad. Maduva galbena poate redeveni maduva rosie. La batrani, maduva galbena ramane inactiva si se transforma in maduva cenusie. Procesul prin care se formeaza eritrocitele se numeste ERITROPOIEZA. Nu sunt celule functionale.

-          Hematiile sau celulele mature, cu forma de disc biconcave (seamana cu gogoasa turtita la mijloc), fara nucleu. Contin o substanta proteica numita hemoglobina, foarte bogata in fier. Fierul se combina foarte usor cu O₂ si CO₂ formand combinatii labile (se leaga si se desfac usor) si anume: OXIHEMOGLOBINA (prescurtare Hb O₂) cand se combina cu O₂ si  CARBOHEMAOGLOBINA (prescurtare Hb CO₂₎ cand se combina cu CO₂.

Hemoglobina combinata cu O₂ are culoare rosie pentru ca fierul oxidat are culoare rosie. Cantitatea de fier din hemoglobin se numeste sideremie. Daca sideremia este mica sau daca numarul de hematii este mai mica pare anemia feripriva.

            Numarul normal al hematiilor este de 4,5 mil/mm³ de sange la femei si 5mil/mm³ la barbati.

            Scaderea numarului de hematii poate sa apara in diferite forme de leucemie, iar cresterea denumita poliglobuluie, apare in cazul efortului fizic sau in cazul persoanelor care traiesc la altitudini mari sau in boli grave pulmonare.

            Hematiile traiesc 120 zile dupa care sunt distruse in splina si ficat.

2.      Globulele albe sau leucocitele

-          Se formeaza in mare parte tot in maduva rosie, dar unele se pot forma si maturiza in ganglionii limfatici, splina si timus.

-          Formeaza sistemul imunitar al organismului

-          Numarul normal al leucocitelor este de aproximativ 5 mii/mm³

-          Cresterea numarului de leucocite apare in infectii microbiene (15 mii – 30 mii).

-          Celulele sunt mari, au nucleu permanent si pot prezenta in citoplasma mici granulatii care sunt de fapt lizozomi producatori de substante antimicrobiene.

In functie de forma nucleilor si prezenta granulatiilor in citoplasma deosebim 2 tipuri de globule albe.

a)      Polimorfonucleare (PMN) (granulare)

b)      Mononucleare (agranulare)

a)      PMN-urile pot fi:

-          Neutrofile

-          Acidofile

-          Bazofile

Neutrofilele reprezinta 65% din masa leucocitara si sunt primele celule care ajung la locul unei infectii.

Au proprietatea de diapedeza (pot sa emita picioruse false cu ajutorul carora strabat peretii vaselor de sange pentru a ajunge mai repede la locul unei infectii. O data ajunse fagociteaza microbii, adica inglobeaza microbii si ii digera.

Acidofilele se mai numesc si eozinofile si reprezinta aprox. 2% din masa leucocitara. Ele intervin in apararea organismului in procese alergice si parazitare.

Bazofilele reprezinta in jur de 1% din masa leucocitara si au rolul de a reduce inflamatiile. Ele produc heparina.

b)      Mononuclearele sunt reprezentate de monocite (macrofage) si limfocite.

Monocitele sunt celule foarte mari care ajung ultimele la locul unei infectii cu rolul de a ingloba si digera resturile celulare moarte (puroiul) rezultat in urma “luptei” dintre neutrofile si microbi.

Reprezinta aproximativ 7% din masa leucocitara.

Limfocitele reprezinta 25% din masa leucocitara si sunt celule care apartin sistemului limfatic. Sunt celule care se maturizeaza in timus si ganglionii limfatici. Produc anticorpi si au rol in realizarea imunitatii de lunga durata. Sunt celule care pot trai mai multi ani.

Imunitatea reprezinta capacitatea de aparare a organismului fata de agresorii externi (virusuri, bacteria, ciuperci sau toxinele acestora), dar si apararea fata de moleculele sau celulele proprii care si-au modificat structura. Imunitatea poate fi innascuta sau ereditara si dobandita pe timpul vietii.

3.      Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice al caror numar variaza intre 150 mii si 300 mii /mm³. Se formeaza tot in maduva rosie, traiesc 1 saptamana si au rol important in procesul de hemostaza, adica oprirea sangerarii sau coagularea sangelui.

Grupele de sange

1.      Sistemul A, B, O

2.      Sistemul Rh

1.      Sistemul A, B, O este determinat de existenta pe globulele rosii a unor antigene (aglutinogene), notate cu A si B, si de existent in plasma a unor aglutinine notate cu α si β. Pentru ca o transfuzie sau un transplant sa fie considerat reusit, fara risc este important ca antigenele de un tip sa nu vina in contact cu aglutininele de acelasi tip.

GRUPA	ANTIGEN	AGLUITININA
0 SAU    I	-	α,β
A   SAU II	A	β
B    SAU III	B	α
AB   SAU IV	AB	-

Compatibilitatile

Grupa 0 este considerate donatorul universal, pentru ca doneaza la toate grupele, dar primeste doar de la 0.

Grupa A primeste de 0 si A, doneaza la A si AB.

Grupa B primeste de 0 si B, doneaza la B si AB.

Grupa AB primitor universal, doneaza doar la AB.

2.      Sistemul Rh este al doilea sistem de determinare al grupelor de sange.

A fost descoperit pentru prima data la maimuta Rhessus, de unde si numele de Rh.

Sistemul este determinat de existent pe suprafata globulelor rosii a unei antigene determinate de o gena dominant notata cu litera D. Persoanele care poarta antigenul (antigena) sunt considerate Rh+, iar cele care nu poarta Rh-.

Riscul major in cazul transfuziilor sarcinilor apare atunci cand primitorul, respectiv femeia insarcinata are Rh-, iar donatorul, sotul in acest caz, are Rh+.