1.TBC primara-
manifestari clinice, anatomie patologica, simptome, reactia la tuberculina.
Reprezinta
prima etapa in evolutia TBC. Infectia se face pe cale exogena.
TBC primara este
alcatuita din complexul primar care reprezinta leziunea initala, si leziunea
caracteristica: adenopatia, leziunea cazeoasa, etc.
Localizarea
TBC primare se produce predilect in zonele mijlocii si inferioare ale
plamanilor.
TBC primara
prezinta o evolutie acuta sau subacuta, alergia la tuberculina este pozitiva,
raspandirea microbului in organism se face prin cale limfatica si hematogena in
plaman, meninge, oase.
Principalele
aspecte sub care se prezinta:
- Primo-infectia tuberculoasa
- Adenopatia traheobronsica
- Tuberculoza miliara
Primo infecia
tuberculoasa defineste ansamblul de manifestari clinice si anatomice ale unui
organism care sufera prima data contactul cu bacilul tuberculos.
Bacilul patrunde
mereu pe cale aeriana, de aceea lezinea apar in plaman.
Anatomic se caracterizeaza prin:
- Sancrul de inoculare si adenopatie
satelita hilara care alcatuieste complexul primar asociata cu reactia pozitiva
la tuberculina.
Perioada de incubatie
consta de la cateva zile la 3-4 luni.
- Primo infectia este mai frecventa la
varste mici. Leziunea primita se localizeaza in parenchimul pulmonar (structura
caracteristica organului respectiv)
Este etapa in care
germenul patrunde in parenchimul pulmonar si determina leziunea numita ca
sancru de inoculare. Este reprezentata de un proces mixt exudativ si productiv.
Ulterior infectia se propaga pe cale limfatica la ganglionii de la nivelul
hilului pulmonar si formeaza al doilea element al complexului primar, cunoscut
sub denumirea de adenopatie satelita (inflamarea ganglionilor din jurul hilului
pulmonar).
Simptomele
primo infectiei se descopera foarte rar si constau din tuse, uneori asociata cu
asa numitul sindrom de impregnatie bacilara: astenir, inapetenta, scadere in
greutate, stare subfebrila, reactie pozitiva la tuberculina. Diagnosticul se face
prin virajul tuberculinei si prin semnele radiologice.
2.TBC secundara-
definitie, aspect clinic, profilaxie, vaccinarea BCG(tehnica, evolutie,
interpretare, contraindicatii)
O tuberculoza de suprainfectie produsa, de regula, prin reactivarea
leziunilor din TBC primara, leziunea caracteristica fiind CAVERNA.
Are evolutie cronica si
pronostic rezervat. Intre TBC primara si cea secundara exista o perioada de
latenta, de aceea TBC secundara este considerata ca a doua imbolnavire.
Afectiunea se datoreaza
unui proces de reinfectie care poate fi:
1. O reinfectie endogena datorata unei scaderi a rezistentei
organismului in conditii de subalimentatie, surmenaj, boli anergizante care
redeschid focarul complexului primar.
2. Se poate datora si unei reinfectii exogene cu bacil
tuberculos produsa printr-o suprainfectie pe cale aeriana.
Boala afecteaza adultul si debuteaza printr-un infiltrat
localizat in lobul superior al plamanului cunoscut ca infiltrat precoce.
Exceptand infiltrarea precoce, poate sa apara boala prin
perforarea unui ganglion intr-o bronhie ceea ce va da posibilitatea diseminarii
hematogena in plamani.
Simptome
Debutul poate fi ASIMPTOMATIC. Se poate descoperi prin
control radiologic.
Debutul poate fi insa si insidios cu fenomene de impregnare
bacilara in care predomina transpiratiile noctune si uneori expectoratia.
Alteori debutul poate fi acut si brusc si poate realiza
diverse aspecte de pneumonie, pleurezie, etc.
In perioada de stare simptomatologia este:
1. Febra – initial discreta, ulterior 39-40 C
2. Tuse – initial uscata, in accese, reprezinta simptomul
fundamental al bolii uneori insotit de varsaturi
3. Transpiratia in special pe frunte, axile, membre superioare
si inferioare.
4. Expectoratie – aspect mucopurulent, culoare verzuie si miros
fad
5. Dispnee intensa si frecventa
6. Dureri toracice – uneori insotite de raguseala
7. Hemoptizia variaza de la cantitati minime 1L si poate dura de
la cateva zile la cateva saptamani, uneori provocand moartea prin asfixie.
Pentru stabilirea dianosticului – examen radiologic
indispensabil, aspecte caracteristice fiind: fie infiltrate, fie opacitati
nodulare.
Examenele de laborator vor indica VSH crescut, iar prin
examen bacteriologic se urmareste izolarea bacilului koch din sputa, lichidul
de spalatura gastrica, secretia recoltata prin bronhoscopie.
TBC secundara prezinta diverse forme clinice stabilite prin
examen radiologic si care constau din:
1. TBC infiltratica – defineste forma obisnuita a bolii care
apare la adult si care, radiologic, este sub aspect de opacitati bine
delimitate, rotunde sau ovalare
2. TBC fibrocazeoasa cavitara – forma comuna a TBC adultului in
care leziunea caracteristica este caverna
3. TBC fibroasa – determina fibrozarea plamanului
In raport cu varsta TBC prezinta o evolutie mai severa la
copii si adolescenti.
TBC secundara are o evolutie indelungata, dar prin tratament
corect si aplicat la timp simptomele dispar in cateva saptamani/luni.
Prognosticul depinde de intinderea leziunilor si tratament.
Complicatiile bolii – pleurezia purulenta, pneumotorax, TBC
laringelui, intestinala, genitala ,etc.
In combaterea TBC, profilaxia prezinta o mare importanta mai
ales prin intarirea rezistentei specifice care se realizeaza prin vaccinare
antiTBC cu BCG.
Vaccinarea se face cu vaccinul B.C.G., numit astfel dupa
Calmette si Guerin, care, in 1922 - cultivand pe medii specifice cu bila,
bacili bovini virulenti, - au obtinut bacili care si-au pierdut virulenta, dar
si-au pastrat calitatile antigenice, imunizante. Vaccinarea B.C.G. este o
metoda care urmareste protejarea individului impotriva tuberculozei-boala,
conferindu.-i artificial o infectie latenta, care-i da, fara riscuri, o stare
de rezistenta asemanatoare primoinfectiei benigne. Se realizeaza deci o primoinfectie
tuberculoasa neevolutiva, cu instalarea alergiei la tuberculina. Apare astfel o
rezistenta la reinfectia cu bacili Koch. Vaccinarea B.C.G. s-a practicat la
inceput prin metoda perorala, apoi prin cea percutana (cu ajutorul unui
vaccinostil). In prezent se utilizeaza metoda intradermica - la fel ca si
testarea tuberculinica -, locul de electie fiind regiunea postero-externa si
inferioara a bratului. Vaccinul actual este liofilizat si se livreaza in fiole
care contin 20 de doze. Pulberea care reprezinta vaccinul se dilueaza cu 2 ml
dintr-un solvent special, injectandu-se dupa dizolvare, 0,1 ml suspensie
intradermic. In tara noastra, vaccinarea B.C.G. se aplica sistematic tuturor
indivizilor anergici, de la 0 la 25 de ani, adica celor ce reactioneaza negativ
la testarea prealabila cu tuberculina si care, prin urmare, nu si-au
constituit, prin infectie naturala cu bacii Koch, o stare de alergie, respectiv
de imunitate.
Durata imunitatii
vaccinale este de 5 - 7 ani, astfel ca vaccinarea se repeta din 7 in 7 ani.
Aparitia alergiei postvaccinale la tuberculina se testeaza dupa 6 - 8 saptamani.
O vaccinare eficienta duce la aparitia alergiei in 80 - 90% din cazuri, la
scaderea morbiditatii de patru pana la zece ori si a mortalitatii de sase ori,
comparativ cu indivizii nevaccinati.
3.Emfizemul pulmonar-
definitie, forme clinice, etiopatogenie, aspect clinic, complicatii
Este o afectiune cu evolutie cronica caracterizata prin
cresterea continutului aerian pulmonar. Continutul aerian creste in plamani
consecinta a pierderii elasticitatii alveolelor urmata de ruperea si disparitia
septurilor interalveolare.
Se cunosc mai multe forme clinice de emfizem:
1. Emfizem bulos caracterizat prin prezenta unor bule rezultate
prin ruperea peretilor alveolari. Procesul este secundar unor obstructii
bronsice.
2. Emfizemul compensator consta in dilatarea compensatoare a
tesutului respirator (pulmonar) care apare in vecinatatea unor leziuni
pulmonare.
3. Emfizemul senil defineste o stare de involutie fiziologica
care apare la varstnici.
4. Emfizemul obstructiv care reprezinta emfizemul boala si
consta intr-o dilatatie permanenta a alveolelor, dilatatie generalizata difuza
si progresiva care determina complicatii grave ireversibile.
Anatomo-patologie
Plamanii apar mariti de volum cu alveolele marite si
septurile interlaveolare rupte si chiar disparute.
Marirea si ruperea alveolelor determina o reducere a
suprafetei de respiratie a plamanului, iar tulburarea consecinta este dispneea.
Etiopatogenie
Afectiunea apare frecvent dupa 50 ani, la barbati in special,
si reprezinta consecinta unor afectiuni precum bronsitele cronice, astmul
bronsic, leziuni tuberculoase cronice, afectiuni care cresc continutul aerian
pulmonar, determinand astfel pierderea elasticitatii pulmonare.
Aspect clinic
Afectiunea se instaleaza lent, deci insidios, astfel ca
modificarile pulmonare pot fi tolerate fara nici o suferinta subiectiva.
Clinic, semnele subiective constau din:
1. Dispneea instalata initial la efort, ulterior evolueaza
progresiv, aparand si in stare de repaus. Se accentueaza astfel ca insasi
vorbirea provoaca dispnee.
2. Tusea initial uscata, prin evolutia bolii devine urmata de
expectoratie.
Aspectul clinic al bolii cuprinde si semnele obiective care
constau din modificari atat ale aspectului general al bolanvului, cat si cel al
cutiei toracice.
Bolnavul prezinta uneori o fata cianotica, alteori palida.
Toracele este dilatat in forma de butoi si este marit in special in diametrul
anteroposterior. Spatiile intercostale sunt largite, claviculele si sternul
sunt proeminente.
La percutie, plamanul prezinta hipersonoritate; la ascultatie
murmurule vezicular este diminuat si prezinta o inspiratie scurta cu o
expiratie prelungita, suieratoare.
In stadiile avansate ale bolii, bolnavul nu poate stinge un
chibrit aprin la o distanta de 5 cm.
Evolutia bolii
Este o evolutie cronica si progresiva, fiind agravata de
complicatii.
Complicatia cea mai severa, de obicei terminala, este
suferinta cardiaza determinata de decompensarea inimii drepte cu evolutie spre
insuficienta cronica circulatorie, manifestata prin aparitia fie a tahicardiei,
fie a unei fibrilitati atriale.
Chiar si in lipsa complicatiilor, prognosticul bolii privind
vindecarea este nefavorabil intrucat leziunile din emfizemul pulmonar sunt
ireversibile.
In concluzie, diagnosticul de emfizem pulmonar se bazeaza in
principal pe:
1. Debutul lent, insidios al bolii
2. Prezenta de dispnee initial de efort care progreseaza spre
dispneea de repaus
3. Tuse initia uscata, urmata apoi de expectoratie
4. Semnul obiectil constand din aspectul de butoi al toracelui,
fixat in pozitie inspiratorie
5. Prezenta de hipersonoritate la percutie, de diminuare a
murmurului vezicular si a zgomotelor inimii
6. Examenul radiologic care confirma diagnosticul
4. Pneumotorax-
definitie, simptome, diagnostic pozitiv, forme clinice.
Reprezinta o afectiune caracterizata prin prezenta de aer in
cavitatea pleurala si este un proces secundar unui proces patologic existent
anterior.
Originea afectiunii poate
fi externa, consecinta a unui traumatism toracic sau fracturi costale, dar si o
origine interna consecinta a unor procese patologice pulmonare, in special TBC
pulmonar, infarctului pulmonar, cancerului pulmonar, etc.
Se produce ca o
consecinta a 2 mecanisme importante:
1. Prin perforarea pleurei cu patrunderea aerului in cavitatea
pleurala, consecinta traumatismului cu plaga penetranta sua a unei punctii
toracice eronate
2. Consecinta unui proces infectios, cum este gangrena pleurala
care determina in mod direct pneumotoraxul
Forme:
-
Pneumotorax spontan: este forma cea mai
obisnuita de boala produsa frecvent de emfizemul pulmonar si TBC pulmonar
-
Pneumotorax traumatic, consecinta
traumatismului toracic/fracturilor costale
-
Pneumotorax terapeutic, care consta in
introducerea in cavitatea pleurala de aer, in scop terapeutic
Simptomatologie
-
Debutul clinic poate prezenta 2 forme:
1. Debut acut violent consecinta a procesului de ruptura brusca
a pleurei
2. Debut lent cand efractia se face lent, fara violenta
Debutul violent este cel mai frecvemnt si caracteristic
bolii, si apare in mod spontan sau prilejul unui mic efort respirator (ex:
tusea)
In acest moment, bolnavul resimte o durere extrem de vie, ca
un pumnal in torace, durere localizata submamelonar si care iradiaza catre
umar, abdomnen, regiunea cervicala, durere insotita de dispnee foarte
puternica, fapt ce determinca o respiratie foarte dureroasa si superficiala a
bolanvulu.
Evolutie
-
Produce o stare de soc si asfixie, cu
racirea extremitatilor, tahicardie, puls mic, scaderea TA, cianoza, apoi
paloare, transpiratii reci, ameteala, varsaturi, anxietate.
-
La examenul fizic al bolnavului, se
remarca la inspectie o marire a hemitoracelui afectat, cu largirea spatiilor
intercostale. Vibratiile vocale sunt abolite, la percutie hipersonoritate, iar
prin punctia pleurala se scoate aer.
Evolutia bolii: frecvent aerul se resoarbe in decurs de cateva zile/saptamani, in alte
situatii se poate produce asfixia.
O forma clinica deosebita a pneumotoraxului este pneumotoraxul
sufocant sau cu supapa, care apare cand perforatia pleuropulmonara permite
intrarea aerului prin inspiratie in pleura, dar nu si iesirea aerului prin
expiratie. Aceasta forma determina moartea pacientului prin asfixie.
Diagnosticul pozitiv al bolii se bazeaza pe urmatoarele criterii:
1. Aparitia brutala si dramatica a durerii si dispneei
2. Fenomene grave de asfixie
3. Punctia pleurala scoate aer
